Perspective transdisciplinare în evaluare la limba și literatura română

Existența unor perioade sensibile ale dezvoltării personalității elevilor impune o atenție sporită referitoare la procesul de organizare a învățării, astfel încât aceasta să devină eficientă, provocându-le elevilor experiențe educaționale relevante: spiritualitate – ca dimensiune a umanității și a sistemelor naturale, durabilitate – conștiință a unei ecologii generale – și transdisciplinaritate – ca experiență de transformare. Dialogul cu tradițiile populare și cosmologia filosofiei indoeuropene străvechi este un nucleu în relația dintre spiritualitate și transdisciplinaritate în măsură să stimuleze achizițiile cognitive ale tânărului. Privită din această perspectivă, evaluarea prin proiect răspunde pe deplin exigenței formulate datorită faptului că: rămâne o experiență relevantă ce confirmă întotdeauna existența acelor abilități care să-i permită elevului realizarea unei lucrări originale, complete, bine realizate, conform cerințelor date; reprezintă întotdeauna un excurs atractiv și semnificativ ce stimulează creativitatea și dorința de a proceda în așa fel încât produsul final să aibă o ținută demnă de a răsplăti pe deplin efortul depus pentru a-l realiza. Interesul elevilor pentru acest tip de evaluare nu este unul simulat, ci este unul real. Această lucrare descrie experiența unui proces de evaluare transdisciplinar, având ca loc al spiritualității în scopul durabilității Colegiul Național „George Barițiu” din Cluj-Napoca.

Transdisciplinaritate, durabilitate și spiritualitate

Spiritualitatea este înțeleasă ca și cunoaștere participativă care implică identificarea ființelor umane cu mediul, unde toate elementele și lucrurile par a avea viață. Ca dimensiune a vieții, spiritualitatea este experiența ce conectează ființele umane la Univers, ceea ce înseamnă a oferi elevilor un sentiment de conexiune profundă cu creația și viața. Durabilitatea reprezintă conștiința unei ecologii generale, care implică recunoașterea faptului că reprezentăm o părticică a Întregului – a ne imagina, a crea și a ne consolida angajamentul cu țesătura subtilă a interdependenței cu macrocosmosul și cu locurile bionaționale – în modul noastru de viață, în societatea noastră. Acest lucru înseamnă evoluție spre o dimensiune spirituală a umanității, care să întărească angajamentul elevului față de viață și conservarea ei în sănătate, armonie, echilibru, plenitudine și diversitate. Acest angajament se bazează pe un profund sentiment de sacralitate a vieții exprimat prin dragoste, educație și creativitate.

Este firescă necesitatea integrării modurilor alternative de predare – învățare – evaluare, de a crea o cunoaștere care merge dincolo de raționalism și știința modernă. Provocarea este să învățăm cum să punem întrebări noi și cum să ne îmbunătățim gândirea, cercetarea și practica educațională. Transdisciplinaritatea ne furnizează instrumentele epistemologice pentru a provoca complexitatea Realității. Din punct de vedere transdisciplinar, complexitatea este o formă modernă a principiului străvechi al interdependenței universale. Acest principiu implică simplitatea maximă posibilă, pe care mintea umană o poate imagina. Această simplitate poate fi capturată numai prin limbajul simbolic. Conștiința epistemologică ne permite să încorporăm dimensiunea sacră și spirituală în procesul principal de cunoaștere și experiență și să rupem sensurile disciplinare statice. „Transdisciplinaritatea este o modalitate de auto-transformare, orientată spre cunoașterea de sine, unitatea cunoașterii, precum și spre crearea unei noi arte de a trăi” (Nicolescu, 2002). În acest sens, putem concepe transdisciplinaritatea ca pe o experiență de transformare, ca pe un proces de auto-transformare, în care elevul se deschide spre întrebările permanente și dialogurile reflexive la diferite niveluri ale Realității pentru a aborda paradoxul complexității condiției umane. În procesul transdisciplinar de învățare, suntem interesați de acele ritualuri care se concentrează pe profunzimea ființelor umane pentru a ne înțelege pe noi înșine și relația noastră cu ceilalți oameni, cu natura și cu Totalitatea. Prin aceste experiențe se explorează modul în care sacrul este prezent în viața de zi cu zi a culturii tradiționale și se învăță cum aceste practici armonizează oamenii cu ritmurile naturii care se află în afara și în interiorul ființelor umane, modul în care se permite conexiunea cu noi înșine, cu mediul și comunitatea.

Motivarea alegerii proiectului ca tip de evaluare transdisciplinară

Studiul basmului cult în cadrul marilor specii literare poate oferi o interesantă premisă în vederea realizării unui proiect cu un conținut transdisciplinar, prin care elevul de liceu să fie stimulat atât în aplicarea unor cunoștințe dobândite în clasă, cât și în exersarea deprinderii de a realiza o activitate cu un grad de complexitate mai ridicat prin care să-i fie verificate nu atât cunoștințele dobândite în clasă, cât mai ales autonomia intelectuală, modul în care știe să utilizeze sursele de informație, interesul și motivația în realizarea unei teme date și, nu în ultimul rând, originalitatea, creativitatea și sensibilitatea. Demararea acestui proiect le-a favorizat tuturor elevilor o întâlnire personală cu fenomenul epic autohton și universal, obligându-i să emită judecăți de valoare individuale asupra operelor literare selectate, să realizeze studii de folclor comparat urmărind un motiv pe o arie geografică, să realizeze studii de etnologie, sociologie și estetică, să mediteze asupra utilității sau inutilității lecturii basmului în lumea contemporană.

Prezentarea metodei de lucru

Proiectul care urmează să fie descris a fost realizat cu elevii clasei a X-a A de la Colegiul Național „George Barițiu”, la finalul unității de învățare intitulată Basmul cult (manualul de limba și literatura română al editurii Corint). Etapele urmate sunt: indicarea temei și prezentarea conținutului obligatoriu al proiectului, realizarea propriu-zisă, evaluarea acestuia de către profesor. Conținutul proiectului a cuprins următoarele lucrări obligatorii: o mică antologie personală alcătuită din zece opere – basme culte -, aparținând în egală măsură unor autori români și străini precedată de o prefață; o scrisoare adresată unui prieten imaginar prin care să i se recomande spre lectură, un anumit basm sau un anumit scriitor; un interviu cu un profesor, părinte sau un prieten din care să reiasă în mod clar poziția interlocutorului referitoare la actualitatea sau inactualitatea lecturii basmului în general și a basmului cult în special; imagini conținând reproduceri de artă după tablouri celebre ale unor pictori români sau străini, care să ilustreze conținutul de idei sau atmosfera mitică din textele antologate de fiecare elev; cuprinsul proiectului.

Elaborarea propriu-zisă a durat două săptămâni, timp în care elevii au avut posibilitatea să realizeze o lucrare originală. Atât timpul de execuție al proiectului, cât și baremul de notare au fost negociate cu elevii. Baremul a măsurat următorii parametri de realizare: calitatea și diversitatea textelor antologate (2p), adecvarea conținutului la cerința formulată (2p), realizarea prefeței, text explicativ în care se expune planul lucrării, se dau referiri bibliografice, critice, se menționează motivele realizării acestei lucrări (2p), corectitudinea redactării gramaticale a scrisorii și a interviului (2p), selecția adecvată a imaginilor (1p), calitatea realizării artistice a portofoliului (1p).

Observații și comentarii

Prefețele scrise de elevi au avut în toate cazurile un caracter argumentativ, de tipul eseului liber și urmăreau o motivare subiectivă a selecțiilor basmelor. Deși stângace pe alocuri, ele demonstrează că au înțeles care este, în general, rolul acestui tip de text însoțitor. Citez spre exemplificare din câteva astfel de producții ale elevilor: „Lucrarea de față reprezintă o mică antologie de basme culte, aparținând în egală măsură unor autori români și străini. Am ales tema călătoriei din dorința de a surprinde cel mai nobil moment din viața tinerilor protagoniști ai basmelor antologate, drumul de inițiere. Așadar vă puteți desfăta cu cele mai frumoase basme ale lui Ion Creangă, Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Hans Christian Andersen, Charles Peirot.” conchide eleva Alina C. Eleva Andreea S. conferă o oarecare prestanță stilului personal și preferă neutralitatea unei exprimări la persoana I, pl.: „În această antologie, tu, dragă, cititorule, faci cunoștință cu zece din cele mai mari nume de scriitori din literatura română, engleză și franceză, unele uitate, altele ignorate pe nedrept, totuși, toate asumându-și un rol important de regenerare a „poveștilor” de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Trebuie să-ți aducem la cunoștință că la fiecare scriitor s-au precizat într-o scurtă notă: date biografice, lista operelor importante, un portret al autorului și un moto reprezentativ.” Mai departe, elevul Sebastian R. recunoaște: „Toată lumea știe cât de încărcat este programul școlar și extrașcolar. Când să mai citești lecturi suplimentare și mai ales basme? Și totuși…cât de săraci sufletește am fi fără să cunoaștem cele mai remarcabile creații ale scriitorilor, precum: Ion Creangă, Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Hans Christian Andersen, Charles Peirot. De multe ori sutele de pagini copleșesc micul cititor prin volumul mare de lectură, demersul nostru încearcă să alunge aceste temeri și oferă în volumul „Antologia basmului cult” o lectură condensată, și rapidă ce cuprinde zece din cele mai cunoscute și îndrăgite basme.”

În ciuda imperfecțiunilor stilistice inerente și explicabile atât prin vârstă, cât și prin lipsa unui exercițiu susținut de exprimare scrisă, aceste proiecte demonstrează că apropierea elevilor de farmecul textului epic s-a produs. Aceasta, a fost de altfel, unul dintre obiectivele pe care ni le-am propus dându-le tema, să se deschide spre întrebările permanente și dialogurile reflexive la diferite niveluri ale textului pentru a aborda paradoxul complexității condiției umane.

În ceea ce privește selecția textelor, s-a putut remarca varietatea alegerilor mai ales în cazul literaturii universale, mai puțin cunoscută de elevi și, din acest motiv, mai incitantă. Cunoașterea limbii franceze și în egală măsură a limbii engleze i-a ajutat pe mulți dintre elevi să realizeze lecturi bilingve. În sfera literaturii române preferințele elevilor s-au îndreptat înspre Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Ion Creangă, N. Filimon, Al. Odobescu și Barbu Ștefanescu Delavrancea) opere accesibile, foarte cunoscute și prezente în număr suficient de volume în biblioteca școlară a colegiului. Dintre scriitorii străini, antologați de elevi, amintesc nume cum sunt: Hans Christian Andersen, Charles Peirot, Frații Grim. Iată, așadar, că un alt obiectiv pe care experiența noastră educațională transdisciplinară pentru durabilitate l-a avut în vedere o dată cu această temă a fost atins – deschiderea perspectivei literare prin contactul mai apropiat cu literatura universală îmbogățește dimensiunea spirituală a elevului oferindu-i o bază pentru crearea unei cunoașteri pertinente în cadrul societăți, la nivel național și universal. Dificultățile cele mai mari s-au făcut ușor observate în realizarea corectă a interviurilor. Aceasta nu atât datorită respectării particularităților elementare de redactare a unui material de acest tip, cât datorită necesității de a corela cerința formulată de profesor – evidențierea exclusivă a statutului basmului cult (național și universal) în receptarea publicului contemporan – cu propriile interese referitoare la receptarea fenomenului epic în general.

Câteva exemple de întrebări adresate de elevi celor intervievați au fost formulate după cum urmează: Întrebări: „Mai sunt basmele de actualitate?”, „Ai un basm preferat?”, „Cum ai defini basmul și ce reprezintă el pentru tine?”, „Dacă ar fi să alegi între un basm popular autohton și un basm cult universal, ce ai alege?; Răspunsuri: „Basmul este o lectură relaxantă și da! cred că este de actualitate. Tinerilor liceeni le place pentru nonconformismul ei.”, „Basmul e oglindă a sufletului, e o cale de autocunoaștere și de regăsire, cred că va fi mereu important pentru oameni datorită mesajului transmis”, „Este adevărat că trăim într-o lume a tehnologiei, iar lectura a coborât în abisul uitării, că basmul a fost abandonat în favoarea SF-ului, a internetului”. Interesantă ni s-a părut ideea unei eleve de a intervieva un bărbat în vârstă al cărui răspuns îl reproduc mai ales pentru atmosfera sa retro: „Acum tinerii nu mai cumpără trandafiri roșii pentru iubitele lor, nu le mai scriu poezii de dragoste pe pagini parfumate, nu le mai plimbă noaptea sub clar de lună îmbătându-le cu farmecul poveștilor, nu le mai cântă serenade sub balcon, iar noi suntem prea în vârstă pentru a mai face astfel de lucruri.”

Alegerea imaginilor a fost pe deplin reușită, accesul elevilor la capodopera vizuală fiind mult facilitată de consultarea fondului de albume în biblioteca școlii, dar și de consultarea Internetului. Dintre reproducerile preferate s-au evidențiat pictori clasici, dar și expresioniști universali: Edvard Munch, Jean Delville, Gustave Moreau, August Macke. Lucrând astfel, elevii au posibilitatea lărgirii propriei perspective culturale, asociind transdisciplinar diferite forme și modalități de realizare estetică a aceleiași teme.

Evaluarea și notarea proiectelor întocmite nu au ridicat nici un fel de problemă datorită baremului care s-a dovedit ușor de aplicat, oferindu-ne reale satisfacții profesionale datorate mai ales seriozității și interesului pe care le-au manifestat elevii în realizarea sarcinilor date. Pentru a se obține un feed-back al activității, s-a cerut elevilor să răspundă la câteva întrebări care au vizat cu precădere oportunitatea acestei metode de evaluare, gradul de dificultate pe care îl presupune aplicarea ei, preferința pentru această formă de evaluare. Feedback-ul a fost unul pozitiv. Elevii au apreciat faptul că tema propusă s-a evidențiat prin ineditul ei, prin obligația de se informa consultând diferite surse de informație și, mai ales prin larga posibilitate de a-și afirma originalitatea și personalitatea în realizarea proiectului. Ceea ce s-a remarcat în răspunsurile lor a fost receptarea favorabilă a modalității de lucru, care presupune abordare intertextuală ca o premisă a deschiderii orizontului cultural al oricărui tânăr. Modalitatea de prezentare a produsului finit, aspectul final, s-au remarcat printr-o diversitate de abordări: proiecte sub formă de carte, antologii prezentate pe CD, ediții manuscrise, toate s-au remarcat prin calitatea ilustrațiilor alese, prin frumusețea textelor antologate.

Finalitatea metodei de evaluare

Coroborând toate aceste date și observații, atât ale elevilor, cât și ale mele, se poate conchide că: evaluarea transdisciplinară prin proiect rămâne o metodă complexă care implică o învățare activă, oferă un cadru propice de afirmare a originalității și libertății de creație, creează premisele unei lărgiri a orizontului cultural prin posibilitatea abordării transdisciplinare, este agreată de elevi și datorită faptului că permite obținerea unor rezultate favorabile cuantificate în note ridicate. Ca instrument principal pentru includerea dimensiunii spirituale în procesele noastre de cercetare și educaționale, recunoaștem elevul în locul central al procesului transdisciplinar de re-învățare. Prin acest proces folosim posibilitățile perspectivei transdisciplinare pentru a merge dincolo de raționalismul, dualismul și fragmentarea cunoașterii. În acest mod, transdisciplinaritatea ne oferă instrumentele esențiale pentru a ne îmbunătăți practica educațională în marea provocare de a crea un viitor durabil tinerilor noștri.

Bibliografia

1. Bateson, Gregory, Spiritul și natura, Ed. Amorrortu, Buenos Aires, 1982.
2. Bateson, Gregory și Mary Catherine Bateson, Teama îngerilor. Epistemologia sacrului, ed. Gedisa, Barcelona 1989.
3. Gerfaud, Jean-Pierre, Tourre, Jean-Paul, La litterature au pluriel, Ed. de Boeck Universite, Bruxelles, 2004, p.33.
4. Keleman, Stanley, Realitatea somatică, Procesul persoanei. Ed. Narcea, S.A., Madrid, 1987.
5. Nicolescu, Basarab, Transdisciplinaritatea – Manifest, ed. Polirom, București, 1999.
6. Nicolescu, Basarab, Noi, particula si lumea, Ed. Polirom, Iasi, Roumanie, 2002.