Existenţa unor perioade sensibile ale dezvoltării personalității elevilor impune o atenţie sporită referitoare la procesul de organizare a învăţării, astfel încât aceasta să devină eficientă, provocându-le elevilor experienţe educaționale relevante: spiritualitate – ca dimensiune a umanității şi a sistemelor naturale, durabilitate – conştiinţă a unei ecologii generale – şi transdisciplinaritate – ca experienţă de transformare. Dialogul cu tradiţiile populare şi cosmologia filosofiei indoeuropene străvechi este un nucleu în relaţia dintre spiritualitate şi transdisciplinaritate în măsură să stimuleze achiziţiile cognitive ale tânărului. Privită din această perspectivă, evaluarea prin proiect răspunde pe deplin exigenţei formulate datorită faptului că: rămâne o experienţă relevantă ce confirmă întotdeauna existenţa acelor abilităţi care să-i permită elevului realizarea unei lucrări originale, complete, bine realizate, conform cerinţelor date; reprezintă întotdeauna un excurs atractiv şi semnificativ ce stimulează creativitatea şi dorinţa de a proceda în aşa fel încât produsul final să aibă o ţinută demnă de a răsplăti pe deplin efortul depus pentru a-l realiza. Interesul elevilor pentru acest tip de evaluare nu este unul simulat, ci este unul real. Această lucrare descrie experienţa unui proces de evaluare transdisciplinar, având ca loc al spiritualităţii în scopul durabilităţii Colegiul Național „George Barițiu” din Cluj-Napoca.

Transdisciplinaritate, durabilitate şi spiritualitate

Spiritualitatea este înţeleasă ca şi cunoaștere participativă care implică identificarea fiinţelor umane cu mediul, unde toate elementele şi lucrurile par a avea viaţă. Ca dimensiune a vieţii, spiritualitatea este experienţa ce conectează fiinţele umane la Univers, ceea ce înseamnă a oferi elevilor un sentiment de conexiune profundă cu creaţia şi viaţa. Durabilitatea reprezintă conştiinţa unei ecologii generale, care implică recunoaşterea faptului că reprezentăm o părticică a Întregului – a ne imagina, a crea şi a ne consolida angajamentul cu ţesătura subtilă a interdependenţei cu macrocosmosul şi cu locurile bionaționale – în modul noastru de viaţă, în societatea noastră. Acest lucru înseamnă evoluţie spre o dimensiune spirituală a umanității, care să întărească angajamentul elevului faţă de viaţă şi conservarea ei în sănătate, armonie, echilibru, plenitudine şi diversitate. Acest angajament se bazează pe un profund sentiment de sacralitate a vieţii exprimat prin dragoste, educaţie și creativitate.

Este firescă necesitatea integrării modurilor alternative de predare – învățare – evaluare, de a crea o cunoaştere care merge dincolo de raţionalism şi ştiinţa modernă. Provocarea este să învăţăm cum să punem întrebări noi şi cum să ne îmbunătăţim gândirea, cercetarea şi practica educaţională. Transdisciplinaritatea ne furnizează instrumentele epistemologice pentru a provoca complexitatea Realităţii. Din punct de vedere transdisciplinar, complexitatea este o formă modernă a principiului străvechi al interdependenţei universale. Acest principiu implică simplitatea maximă posibilă, pe care mintea umană o poate imagina. Această simplitate poate fi capturată numai prin limbajul simbolic. Conştiinţa epistemologică ne permite să încorporăm dimensiunea sacră şi spirituală în procesul principal de cunoaştere şi experienţă şi să rupem sensurile disciplinare statice. „Transdisciplinaritatea este o modalitate de auto-transformare, orientată spre cunoaşterea de sine, unitatea cunoaşterii, precum şi spre crearea unei noi arte de a trăi” (Nicolescu, 2002). În acest sens, putem concepe transdisciplinaritatea ca pe o experienţă de transformare, ca pe un proces de auto-transformare, în care elevul se deschide spre întrebările permanente şi dialogurile reflexive la diferite niveluri ale Realităţii pentru a aborda paradoxul complexităţii condiţiei umane. În procesul transdisciplinar de învăţare, suntem interesaţi de acele ritualuri care se concentrează pe profunzimea fiinţelor umane pentru a ne înţelege pe noi înşine şi relaţia noastră cu ceilalţi oameni, cu natura şi cu Totalitatea. Prin aceste experienţe se explorează modul în care sacrul este prezent în viaţa de zi cu zi a culturii tradiţionale şi se învăţă cum aceste practici armonizează oamenii cu ritmurile naturii care se află în afara şi în interiorul fiinţelor umane, modul în care se permite conexiunea cu noi înşine, cu mediul şi comunitatea.

Motivarea alegerii proiectului ca tip de evaluare transdisciplinară

Studiul basmului cult în cadrul marilor specii literare poate oferi o interesantă premisă în vederea realizării unui proiect cu un conţinut transdisciplinar, prin care elevul de liceu să fie stimulat atât în aplicarea unor cunoştinţe dobândite în clasă, cât şi în exersarea deprinderii de a realiza o activitate cu un grad de complexitate mai ridicat prin care să-i fie verificate nu atât cunoştinţele dobândite în clasă, cât mai ales autonomia intelectuală, modul în care ştie să utilizeze sursele de informaţie, interesul şi motivaţia în realizarea unei teme date şi, nu în ultimul rând, originalitatea, creativitatea şi sensibilitatea. Demararea acestui proiect le-a favorizat tuturor elevilor o întâlnire personală cu fenomenul epic autohton şi universal, obligându-i să emită judecăţi de valoare individuale asupra operelor literare selectate, să realizeze studii de folclor comparat urmărind un motiv pe o arie geografică, să realizeze studii de etnologie, sociologie și estetică, să mediteze asupra utilităţii sau inutilităţii lecturii basmului în lumea contemporană.

Prezentarea metodei de lucru

Proiectul care urmează să fie descris a fost realizat cu elevii clasei a X-a A de la Colegiul Naţional „George Bariţiu”, la finalul unităţii de învăţare intitulată Basmul cult (manualul de limba şi literatura română al editurii Corint). Etapele urmate sunt: indicarea temei şi prezentarea conţinutului obligatoriu al proiectului, realizarea propriu-zisă, evaluarea acestuia de către profesor. Conţinutul proiectului a cuprins următoarele lucrări obligatorii: o mică antologie personală alcătuită din zece opere – basme culte -, aparţinând în egală măsură unor autori români şi străini precedată de o prefaţă; o scrisoare adresată unui prieten imaginar prin care să i se recomande spre lectură, un anumit basm sau un anumit scriitor; un interviu cu un profesor, părinte sau un prieten din care să reiasă în mod clar poziţia interlocutorului referitoare la actualitatea sau inactualitatea lecturii basmului în general şi a basmului cult în special; imagini conţinând reproduceri de artă după tablouri celebre ale unor pictori români sau străini, care să ilustreze conţinutul de idei sau atmosfera mitică din textele antologate de fiecare elev; cuprinsul proiectului.

Elaborarea propriu-zisă a durat două săptămâni, timp în care elevii au avut posibilitatea să realizeze o lucrare originală. Atât timpul de execuţie al proiectului, cât şi baremul de notare au fost negociate cu elevii. Baremul a măsurat următorii parametri de realizare: calitatea şi diversitatea textelor antologate (2p), adecvarea conţinutului la cerinţa formulată (2p), realizarea prefeţei, text explicativ în care se expune planul lucrării, se dau referiri bibliografice, critice, se menţionează motivele realizării acestei lucrări (2p), corectitudinea redactării gramaticale a scrisorii şi a interviului (2p), selecţia adecvată a imaginilor (1p), calitatea realizării artistice a portofoliului (1p).

Observaţii şi comentarii

Prefeţele scrise de elevi au avut în toate cazurile un caracter argumentativ, de tipul eseului liber şi urmăreau o motivare subiectivă a selecţiilor basmelor. Deşi stângace pe alocuri, ele demonstrează că au înţeles care este, în general, rolul acestui tip de text însoţitor. Citez spre exemplificare din câteva astfel de producţii ale elevilor: „Lucrarea de faţă reprezintă o mică antologie de basme culte, aparţinând în egală măsură unor autori români şi străini. Am ales tema călătoriei din dorinţa de a surprinde cel mai nobil moment din viața tinerilor protagoniști ai basmelor antologate, drumul de inițiere. Aşadar vă puteţi desfăta cu cele mai frumoase basme ale lui Ion Creangă, Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Hans Christian Andersen, Charles Peirot.” conchide eleva Alina C. Eleva Andreea S. conferă o oarecare prestanţă stilului personal şi preferă neutralitatea unei exprimări la persoana I, pl.: „În această antologie, tu, dragă, cititorule, faci cunoştinţă cu zece din cele mai mari nume de scriitori din literatura română, engleză şi franceză, unele uitate, altele ignorate pe nedrept, totuşi, toate asumându-şi un rol important de regenerare a „poveștilor” de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Trebuie să-ţi aducem la cunoştinţă că la fiecare scriitor s-au precizat într-o scurtă notă: date biografice, lista operelor importante, un portret al autorului şi un moto reprezentativ.” Mai departe, elevul Sebastian R. recunoaşte: „Toată lumea ştie cât de încărcat este programul şcolar şi extraşcolar. Când să mai citeşti lecturi suplimentare şi mai ales basme? Şi totuşi…cât de săraci sufleteşte am fi fără să cunoaştem cele mai remarcabile creaţii ale scriitorilor, precum: Ion Creangă, Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Hans Christian Andersen, Charles Peirot. De multe ori sutele de pagini copleşesc micul cititor prin volumul mare de lectură, demersul nostru încearcă să alunge aceste temeri şi oferă în volumul „Antologia basmului cult” o lectură condensată, şi rapidă ce cuprinde zece din cele mai cunoscute şi îndrăgite basme.”

În ciuda imperfecţiunilor stilistice inerente şi explicabile atât prin vârstă, cât şi prin lipsa unui exerciţiu susţinut de exprimare scrisă, aceste proiecte demonstrează că apropierea elevilor de farmecul textului epic s-a produs. Aceasta, a fost de altfel, unul dintre obiectivele pe care ni le-am propus dându-le tema, să se deschide spre întrebările permanente şi dialogurile reflexive la diferite niveluri ale textului pentru a aborda paradoxul complexităţii condiţiei umane.

În ceea ce priveşte selecţia textelor, s-a putut remarca varietatea alegerilor mai ales în cazul literaturii universale, mai puţin cunoscută de elevi şi, din acest motiv, mai incitantă. Cunoaşterea limbii franceze și în egală măsură a limbii engleze i-a ajutat pe mulţi dintre elevi să realizeze lecturi bilingve. În sfera literaturii române preferinţele elevilor s-au îndreptat înspre Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Ion Creangă, N. Filimon, Al. Odobescu și Barbu Ştefanescu Delavrancea) opere accesibile, foarte cunoscute şi prezente în număr suficient de volume în biblioteca şcolară a colegiului. Dintre scriitorii străini, antologaţi de elevi, amintesc nume cum sunt: Hans Christian Andersen, Charles Peirot, Frații Grim. Iată, aşadar, că un alt obiectiv pe care experienţa noastră educaţională transdisciplinară pentru durabilitate l-a avut în vedere o dată cu această temă a fost atins – deschiderea perspectivei literare prin contactul mai apropiat cu literatura universală îmbogățește dimensiunea spirituală a elevului oferindu-i o bază pentru crearea unei cunoaşteri pertinente în cadrul societăţi, la nivel național și universal. Dificultăţile cele mai mari s-au făcut uşor observate în realizarea corectă a interviurilor. Aceasta nu atât datorită respectării particularităţilor elementare de redactare a unui material de acest tip, cât datorită necesităţii de a corela cerinţa formulată de profesor – evidenţierea exclusivă a statutului basmului cult (național și universal) în receptarea publicului contemporan – cu propriile interese referitoare la receptarea fenomenului epic în general.

Câteva exemple de întrebări adresate de elevi celor intervievaţi au fost formulate după cum urmează: Întrebări: „Mai sunt basmele de actualitate?”, „Ai un basm preferat?”, „Cum ai defini basmul şi ce reprezintă el pentru tine?”, „Dacă ar fi să alegi între un basm popular autohton şi un basm cult universal, ce ai alege?; Răspunsuri: „Basmul este o lectură relaxantă şi da! cred că este de actualitate. Tinerilor liceeni le place pentru nonconformismul ei.”, „Basmul e oglindă a sufletului, e o cale de autocunoaştere şi de regăsire, cred că va fi mereu important pentru oameni datorită mesajului transmis”, „Este adevărat că trăim într-o lume a tehnologiei, iar lectura a coborât în abisul uitării, că basmul a fost abandonat în favoarea SF-ului, a internetului”. Interesantă ni s-a părut ideea unei eleve de a intervieva un bărbat în vârstă al cărui răspuns îl reproduc mai ales pentru atmosfera sa retro: „Acum tinerii nu mai cumpără trandafiri roşii pentru iubitele lor, nu le mai scriu poezii de dragoste pe pagini parfumate, nu le mai plimbă noaptea sub clar de lună îmbătându-le cu farmecul poveștilor, nu le mai cântă serenade sub balcon, iar noi suntem prea în vârstă pentru a mai face astfel de lucruri.”

Alegerea imaginilor a fost pe deplin reuşită, accesul elevilor la capodopera vizuală fiind mult facilitată de consultarea fondului de albume în biblioteca şcolii, dar şi de consultarea Internetului. Dintre reproducerile preferate s-au evidenţiat pictori clasici, dar și expresionişti universali: Edvard Munch, Jean Delville, Gustave Moreau, August Macke. Lucrând astfel, elevii au posibilitatea lărgirii propriei perspective culturale, asociind transdisciplinar diferite forme şi modalităţi de realizare estetică a aceleiaşi teme.

Evaluarea şi notarea proiectelor întocmite nu au ridicat nici un fel de problemă datorită baremului care s-a dovedit uşor de aplicat, oferindu-ne reale satisfacţii profesionale datorate mai ales seriozităţii şi interesului pe care le-au manifestat elevii în realizarea sarcinilor date. Pentru a se obţine un feed-back al activităţii, s-a cerut elevilor să răspundă la câteva întrebări care au vizat cu precădere oportunitatea acestei metode de evaluare, gradul de dificultate pe care îl presupune aplicarea ei, preferinţa pentru această formă de evaluare. Feedback-ul a fost unul pozitiv. Elevii au apreciat faptul că tema propusă s-a evidenţiat prin ineditul ei, prin obligaţia de se informa consultând diferite surse de informaţie şi, mai ales prin larga posibilitate de a-şi afirma originalitatea şi personalitatea în realizarea proiectului. Ceea ce s-a remarcat în răspunsurile lor a fost receptarea favorabilă a modalităţii de lucru, care presupune abordare intertextuală ca o premisă a deschiderii orizontului cultural al oricărui tânăr. Modalitatea de prezentare a produsului finit, aspectul final, s-au remarcat printr-o diversitate de abordări: proiecte sub formă de carte, antologii prezentate pe CD, ediţii manuscrise, toate s-au remarcat prin calitatea ilustraţiilor alese, prin frumuseţea textelor antologate.

Finalitatea metodei de evaluare

Coroborând toate aceste date şi observaţii, atât ale elevilor, cât şi ale mele, se poate conchide că: evaluarea transdisciplinară prin proiect rămâne o metodă complexă care implică o învăţare activă, oferă un cadru propice de afirmare a originalităţii şi libertăţii de creaţie, creează premisele unei lărgiri a orizontului cultural prin posibilitatea abordării transdisciplinare, este agreată de elevi şi datorită faptului că permite obţinerea unor rezultate favorabile cuantificate în note ridicate. Ca instrument principal pentru includerea dimensiunii spirituale în procesele noastre de cercetare și educaţionale, recunoaștem elevul în locul central al procesului transdisciplinar de re-învăţare. Prin acest proces folosim posibilităţile perspectivei transdisciplinare pentru a merge dincolo de raţionalismul, dualismul şi fragmentarea cunoaşterii. În acest mod, transdisciplinaritatea ne oferă instrumentele esenţiale pentru a ne îmbunătăţi practica educațională în marea provocare de a crea un viitor durabil tinerilor noștri.

Bibliografia

1. Bateson, Gregory, Spiritul şi natura, Ed. Amorrortu, Buenos Aires, 1982.
2. Bateson, Gregory şi Mary Catherine Bateson, Teama îngerilor. Epistemologia sacrului, ed. Gedisa, Barcelona 1989.
3. Gerfaud, Jean-Pierre, Tourre, Jean-Paul, La litterature au pluriel, Ed. de Boeck Universite, Bruxelles, 2004, p.33.
4. Keleman, Stanley, Realitatea somatică, Procesul persoanei. Ed. Narcea, S.A., Madrid, 1987.
5. Nicolescu, Basarab, Transdisciplinaritatea – Manifest, ed. Polirom, București, 1999.
6. Nicolescu, Basarab, Noi, particula si lumea, Ed. Polirom, Iasi, Roumanie, 2002.