Cercetarea de față a vizat modalitățile de realizare a parteneriatului școală-comunitate în învățământul primar. Școala este un sistem format din interacțiunea dintre cei trei piloni ai educației: cadrul didactic, părinte și comunitate. Fiecare latură a acestui triunghi echilateral educațional are rolul său  important, în egală măsură. Pornind de la cei trei factori implicați în realizarea parteneriatelor educaționale în scopul realizării unei educații moderne și eficiente a copiilor, am ținut seama în realizarea cercetării științifice referitoare la importanța acestor modalități de realizare a unor proiecte de parteneriat educaţional între şcoală şi comunitate care să asigure accesul la un învățământ de calitate pentru elevii din învățământul primar, mediul rural, de importanţa acordată de echipa managerială din şcoală relaţiilor şcoală-comunitate, pe de o parte, dar și de faptul că parteneriatul școală-comunitate poate influența semnificativ calitatea serviciilor educaționale oferite de către şcoală și rezultatele elevilor, pe de altă parte.

În urma cercetării realizate, echipa managerială a ajuns la concluzia că prezentele proiecte educaționale de parteneriat realizate la nivelul școlii cu reprezentanți ai comunității locale au evidențiat și demonstrat nevoia implicării specialiștilor și instituțiilor de referință în rezolvarea și soluționarea unor probleme apărute la nivel comunitar și familial ca urmare a necunoașterii de către părinți și a membrilor comunității locale a unor modalități de educare a copiilor care ar putea gestiona și rezolva anumite situații de dificultate.

Ca urmare, necesitatea formării specialiștilor din comunități este analizată și verificată în comunitatea locală studiată, localitatea Izbiceni, astfel încât realizarea de proiecte de parteneriat educațional de educație remedială periodică trebuie să existe în comunitate pentru remedierea situațiilor de abandon școlar la elevii ce provin din medii dezavantajate, dar și realizarea unor planuri de intervenție personalizată pentru acești elevi, precum și consilierea părinților cu privire la educația copiilor ce poate preveni apariția unor situații de dificultate și ar putea duce la rezolvarea unor probleme de natură psiho-socială.

De asemenea, am constat că identificarea timpurie a nevoilor copiilor din comunitatea locală poate determina găsirea unor soluții în ce privește educația lor, cum ar fi educația remedială, care printre altele, ajută la prevenirea, protecția și reintegrarea socială, familială și educațională. Acest tip de educație este o structură complexă, de abordare a actului educativ, ce se poate desfășura în spațiul comunității educaționale locale, asigurând, pentru grupul țintă o participare activă, îndrumați de cadrele didactice și specialiști în acest sens.

În proiectele de parteneriat, am urmărit să asigurăm surse de activități integrative, accesibile în special copiilor din categoriile sociale defavorizate, să elaborăm un curriculum specific activităților de remediere școlară și să promovez egalitatea de șanse, în educația copiilor, creând o imagine de ansamblu pozitivă asupra educației.

Pot afirma că obiective studiului au fost atinse și că am remarcat conştientizarea de către profesori a rolului nu doar instructiv-educativ, ci şi formator al şcolii, de pregătire a elevului pentru viaţă, de mediere între mediul educaţional formal şi non-formal, pe baza parteneriatului educațional cu alte instituţii reprezentative ale comunității locale culturale, agenţi economici, cu comunitatea în ansamblul său.

În urma investigației realizate prin chestionar, am înţeles că părinţii nu participau în număr mare la toate activităţile proiectelor de parteneriat local pentru că nu ştiau că prezenţa lor este importantă în derularea acestora, nu aveau cunoştinţele necesare de a înţelege că activităţile desfășurate fac parte din curriculum extins, având rolul de a oferi copilului noi oportunităţi şi situaţii de învăţare. Cu prilejul studiului, am văzut părinţi implicaţi, dornici să fie alături de copiii lor, adulţi care au devenit pentru puţin timp din nou copii, participând cu drag la activităţile proiectelor educaționale de parteneriat local. Multitudinea activităților din cadrul proiectelor educaționale de parteneriat local prezentate mai sus au apropiat cei trei piloni importanţi în viaţa copiilor – şcoala, familia şi comunitatea – fiecare conştientizându-şi rolul şi identificând carenţele avute în trecut.

Dezavantajul cel mai evident constat a fost faptul că acţiunile parteneriatului educaţional nu se planifică în baza unor analize profunde, nu se consideră obligatorii şi nu se monitorizează continuu pentru a lichida la timp lacunele şi greşelile comise.

Am concluzionat că, cu cât sunt mai multe şi mai diverse proiectele educaționale de parteneriat local oferite copiilor, cu atât sporește interesul lor pentru școală și pentru oferta educațională.

Experienţa avută în cadrul proiectelor educaționale de parteneriat local prezentate anterior, mi-au arătat că există un interes în creștere pentru activităţile extracurriculare din cadrul unor astfel de proiecte de parteneriat din partea părinţilor, a cadrelor didactice şi a copiilor, dar trebuie să se acorde o atenţie deosebită întregului proces care stă la baza dezvoltării acestora, o comunicare mai bună între părinte, dascăl și reprezentanți ai comunității locale şi o înţelegere în profunzime asupra importanţei acestor proiecte de parteneriat, deoarece cele mai multe dintre ele sunt proiecte izvorâte din suflet, mai mult decât pentru că „trebuie”, părinţii, copiii și cadrele didactice, din eşantionul cercetării manifestând bucurie în cadrul desfăşurării lor, indirect și membrii ai comunității locale.

Pot spune că ipotezele formulate au fost validate: parteneriatele educaționale eficiente se dezvoltă atunci când fiecare partener este respectat și poate să participe la luarea deciziilor. Personalul didactic, familia și membrii comunității sunt astfel într-o strânsă legătură prin împărtirea autorității, fapt ce generează încredere reciprocă și eforturi comune în succesul elevilor la școală. O astfel de poziționare a celor trei actori sociali reprezintă esența unei societăți democratice: participarea la conducere în cunoștință de cauză și în mod responsabil.

Am remarcat astfel că una dintre cele mai importante condiţii ale creşterii eficienţei activităţii educative desfăşurate cu elevii o constituie asigurarea unei depline unităţi de acţiune a tuturor factorilor educativi: şcoală, familie, comunitate. Dacă este adevărat că şcoala este factorul de care depinde în mod covârşitor devenirea personalităţii umane, tot atât de adevărat este că educaţia coerentă nu poate face abstracţie de rosturile familiei, dar și ale comunității în această comuniune. Şcoala, familia şi comunitatea fac parte din trilogia care are nevoie de fiecare componentă.