Profesorul este un actor în fața elevilor, a cărui prestație are o influență covârșitoare asupra procesului de învățare. De multe ori elevii spun că îndrăgesc un anumit obiect de studiu, pentru că le place felul în care se comportă profesorul în timpul orelor.
Articolul face o trecere în revistă a principalelor roluri pe care și le asumă profesorul de limbi străine în cadrul orelor al căror scop principal este de a-i învăța pe elevi să comunice fluent în limba pe care o studiază.

În ceea ce privește limba engleză, rolul, atitudinea, comportamentul profesorului s-au schimbat de-a lungul timpului, fiind influențate în mare măsură de metodele folosite în lucrul cu elevii. În mod tradițional profesorul era actorul principal al orei de engleză. De cele mai multe ori, stând în fața clasei, el avea misiunea de a transmite cât mai multe cunoștințe pe care elevii să le recepteze și să le folosească mai departe.

De asemenea, el trebuia să corecteze greșelile pe care le făceau elevii. Profesorul era autoritatea care hotăra ce vor studia elevii și ce activități se vor desfășura în clasă. Fiind actorul cel mai important în timpul orei, profesorul era și cel care vorbea cel mai mult, în timp ce elevilor le rămânea foarte puțin timp pentru a exersa limba ei înșiși.

Abordările moderne în predarea limbii engleze, bazate în special pe comunicare constată ineficiența unui astfel de profesor. Specialiștii în didactica limbii engleze consideră că a învăța o limbă străină seamănă foarte mult cu a învăța să cânți la pian. Nu poți fi un bun pianist, chiar dacă știi multe despre istoria muzicii fără a exersa. În mod similar, nu poți fi un bun vorbitor de limba engleză, dacă nu vorbești efectiv limba. Reproșul major care i se aduce profesorului tradițional este că vorbind aproape tot timpul, elevii nu mai au șansa de a practica limba ei înșiși. Deși știu multe lucruri despre limba engleză, despre regulile gramaticale, despre vocabular, ei nu sunt capabili să o vorbească din cauza faptului că nu au fost lăsați să exerseze.

Rolul profesorului se schimbă. Vocea lui se aude din ce în ce mai puțin în clasă, pentru a lăsa loc elevilor să se exprime în limba străină pe care o studiază.

O dată ce a renunțat la poziția de actor dominant în timpul orei de engleză, profesorul își asumă alte roluri determinante pentru succesul învățării și buna desfășurare a lecției. Jeremy Harmer, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în didactica limbii engleze menționează următoarele roluri ale profesorului: organizator, controlor, participant, „sufleur”, resursă, „tutore”, „evaluator”. În cele ce urmează vom explica fiecare rol al profesorului prin exemple concrete întâlnite la clasă.

Primul rol al profesorului este acela de a organiza lecția. Organizarea unei lecții începe în afara clasei, atunci când profesorul se gândește la ce anume trebuie să predea, își creează un plan fie în minte, fie îl așterne pe hârtie, își alege mijloacele pe care le va utiliza și activitățile în care vor fi implicați elevii, își imaginează modul în care se va desfășura lecția. Rolul de organizator va continua și în clasă când profesorul hotărăște modul de grupare al elevilor, dispunerea mobilierului, împărțirea materialelor utilizate.

În cazul activităților care implică organizarea elevilor în grupuri (realizarea unui proiect, a unui afiș, a unei scenete), profesorul poate participa de pe aceeași poziție ca și elevii, fără a-i domina sau a le impune propriile idei. De asemenea, profesorul poate adopta o poziție mai discretă, aceea de „sufleur” și îi poate ajuta pe elevi atunci când se blochează (nu găsesc cuvântul potrivit, nu sunt siguri de corectitudinea unei fraze etc.). În acest caz profesorul este și o resursă de cunoștințe la care pot apela elevii (nu mai folosesc dicționarul pentru a căuta un cuvânt, ci întreabă direct profesorul). „Suflându-le” anumite informații atunci când elevii nu sunt siguri pe ei, profesorul le arată elevilor că este alături atunci când au nevoie de sprijin și îi motivează să meargă mai departe pe drumul lung și uneori dificil al învățării unei limbi străine (profesorul tutore).

Abordările moderne ale predării limbii engleze promovează un profesor care nu mai stă nemișcat în fața clasei și de acolo își rostește discursul în calitate de autoritate atotștiutoare. Dimpotrivă el este mult mai flexibil, ia în calcul nevoile și dorințele elevilor săi și își adaptează metodele în funcție de acestea. Există însă și situații în care profesorul trebuie să își controleze elevii într-o manieră asemănătoare profesorului tradițional (el întrerupe activitățile când timpul de lucru a expirat, reinstaurează ordinea atunci când elevii sunt preocupați de altceva decât activitatea pe care o desfășoară, soluționează eventualele conflicte etc.).

În timpul unei ore profesorul joacă roluri multiple, strâns legate între ele, fără a exista delimitări foarte stricte. Ca o concluzie la cele spuse anterior, trebuie spus că un profesor de engleză bun este un lider carismatic și un manager, capabil să administreze eficient toate resursele de care dispune și să îi motiveze pe elevi să se implice în procesul, uneori dificil al învățării unei limbi străine. Dat fiind contextul socio-cultural în care trăim, când media ironizează notele candidaților la concursurile de titularizare sau promovează excesiv cazuri de profesori care nu respectă deontologia profesională, învățământul are nevoie tot mai mult de  un astfel de profesor.