Evaluarea competențelor constituie un domeniu de interes major în cercetarea pedagogică contemporană, evoluând de la paradigma evaluării normative și sumative către abordări formative, centrate pe elev și pe procesul de învățare. În contextul reformei curriculare din învățământul românesc și al implementării curriculumului național bazat pe competențe, problematica strategiilor de evaluare capătă o relevanță deosebită, fiind necesară identificarea și validarea unor instrumente evaluative care să măsoare nu doar achiziția de cunoștințe, ci și dezvoltarea abilităților complexe de gândire, creativitate și comunicare. Literatura de specialitate (Black & Wiliam, 1998; Shepard, 2000; Popham, 2008) evidențiază limitele metodelor tradiționale de evaluare în captarea progresului real al elevilor și subliniază necesitatea diversificării instrumentelor evaluative prin integrarea metodelor alternative și complementare. La nivelul învățământului primar, și în mod specific în cadrul disciplinei Limba și literatura română, evaluarea competențelor lingvistice și literare necesită o abordare holistică care să valorifice atât dimensiunea cognitivă, cât și dimensiunile afectivă și meta-cognitivă ale învățării. Prezenta microcercetare își propune să investigheze impactul combinării metodelor tradiționale de evaluare cu metode alternative (metoda proiectului și metoda portofoliului) asupra performanțelor școlare, motivației și implicării elevilor din ciclul primar, contribuind astfel la fundamentarea empirică a practicilor evaluative optimizate în context educațional real.
Tranziția elevilor de la ciclul gimnazial la cel liceal: Perspective, provocări și exemple de bune practici în predarea istoriei
Tranziția de la ciclul gimnazial la cel liceal reprezintă o etapă esențială în formarea elevilor, marcând trecerea de la un tip de învățământ predominant descriptiv și informativ la unul analitic, reflexiv și interpretativ. Este momentul în care elevul, deja familiarizat cu principalele repere istorice, este provocat să devină un gânditor critic, capabil să înțeleagă, să analizeze și să argumenteze fenomenele și procesele istorice. În cadrul disciplinei Istorie, această schimbare nu se limitează la acumularea de noi informații, ci presupune o transformare a modului de gândire, a raportării la trecut și a felului în care elevii interacționează cu cunoașterea.
Rolul aplicațiilor educaționale în învățarea limbii engleze
În contextul digitalizării accelerate a educației, aplicațiile educaționale au devenit instrumente tot mai utilizate în procesul de învățare a limbilor străine, în special a limbii engleze. Prezentul articol analizează rolul aplicațiilor educaționale în dezvoltarea competențelor lingvistice, evidențiind beneficiile, limitele și implicațiile pedagogice ale utilizării acestora. Studiul se bazează pe literatura de specialitate și pe observații privind integrarea tehnologiei mobile în educație.
Dezvoltarea metacogniției în educația timpurie: dovezi științifice și direcții pentru practica didactică
Articolul propune o sinteză integrativă a cercetărilor recente despre metacogniție și rolul ei în învățarea autoreglată și în dezvoltarea gândirii critice la vârste timpurii (ciclurile preșcolar și primar). Sunt analizate: (a) eficacitatea intervențiilor metacognitive la copii, (b) relația longitudinală dintre metacogniție și vocabular în ciclul primar, (c) perspectivele profesorilor asupra implementării metacogniției, cu focalizare pe științe, (d) abordările care susțin gândirea critică în ciclul preșcolar și (e) evaluarea gândirii critice în ciclul primar. Datele experimentale indică efecte pozitive ale intervențiilor metacognitive la post-test și la follow-up, cu avertisment metodologic important: efectele sunt mai mari când rezultatele academice sunt măsurate prin probe dezvoltate de cercetători decât prin teste standardizate. Studiile longitudinale sugerează corelații stabile între metacogniția elevilor și dezvoltarea vocabularului. Implicațiile acestor studii pentru țara nostră vizează: integrarea metacogniției transversal, nu ca „lecție separată”, rutine scurte (planificare–monitorizare–evaluare), dialog și justificare, feedback orientat pe proces și instrumente de evaluare simple (rubrici, bilete de ieșire, portofoliu). Sunt oferite exemple practice pe arii curriculare.
Valorificarea textelor literare în activitățile școlare și extrașcolare
Elevii vin zilnic în contact, la orele de literatură, cu textele scriitorilor consacrați, care înfățișează, în operele lor, situații de viață, modele de comportament, universuri emoționale. Întâlnirea cu cartea/textul este unică prin faptul că produce o schimbare semnificativă a universului elevului în raport cu universul autorului. Prin lectura unei cărți universul autorului se convertește în universul cititorului și capătă noi sensuri. Spațiul fanteziei este regândit, recompus în mintea cititorului, și dobândește alte interpretări.
De ce nu interzic inteligența artificială la clasă – perspectiva unui profesor din România
Recunosc: la început, inteligența artificială m-a speriat. Nu pentru că nu aș fi înțeles ce este, ci pentru că mi-am pus aceleași întrebări pe care și le pun mulți colegi: Vor mai gândi elevii singuri? Mai are sens evaluarea? Cum mai pot diferenția corect?
Apoi am realizat un lucru esențial: elevii folosesc deja inteligența artificială, indiferent dacă noi o acceptăm sau nu. O folosesc acasă, pe telefon, uneori chiar înainte să ajungă la școală. În acel moment, am înțeles că interdicția nu este o soluție. Educația nu a funcționat niciodată prin ignorarea realității, ci prin asumarea ei. Așa că am ales o altă cale: să înțeleg, să observ și să ghidez.
Rolul tehnologiilor informaționale în dezvoltarea abilităților de bază la ciclul primar
În contextul evoluției rapide a societății digitale, integrarea tehnologiilor informaționale în procesul de predare-învățare la ciclul primar nu mai este o opțiune, ci o necesitate. Digitalizarea educației contribuie la dezvoltarea competențelor esențiale pentru viitor, îmbunătățește accesul la resurse educaționale diverse și sporește motivația elevilor. Conform Codului educației, utilizarea tehnologiilor informaționale în procesul educațional contribuie la modernizarea procesului educațional, oferind elevilor acces la resurse și metode de învățare interactive și inovative. În cadrul strategiei de dezvoltare 2030, integrarea acestor tehnologii este esențială pentru a pregăti elevii pentru viitor, asigurându-le educația necesară într-o societate tot mai globalizată și tehnologic avansată. În contextul societății actuale, caracterizată printr-o evoluție rapidă a tehnologiei, sistemul educațional trebuie să țină pasul cu aceste schimbări pentru a răspunde nevoilor elevilor. Complexitatea psihologică a copiilor din zilele noastre, precum și natura lor de „nativi digitali” impun o abordare educațională inovatoare, bazată pe utilizarea unor metode și medii de învățare moderne. Programul propune dezvoltarea abilităților cadrelor didactice pentru a integra eficient tehnologia în procesul de învățare și pentru a comunica mai eficient cu elevii.
Recenzie: „Copiii în epoca dependenței de tehnologie. Noile dispozitive digitale și riscurile utilizării lor excesive” – Lucy Jo Palladino
O apariţie încă de foarte mare actualitate, deşi publicată în 2015, lucrarea autoarei Lucy Jo Palladino este un volum de referinţă în contextul problematicii accesului la ecrane de la vârste din ce în ce mai fragede. Autoarea este psiholog cu 35 de ani de experienţă, specializată în domeniul atenţiei, cercetând domeniul dezvoltării copiilor şi media digitală.
Predarea limbii și literaturii române în contexte educaționale contemporane
Predarea limbii și literaturii române în contexte educaționale contemporane reprezintă o provocare complexă, determinată de transformările profunde ale societății, de mutațiile culturale și tehnologice, precum și de reconfigurarea paradigmelor educaționale. Disciplina Limba și literatura română nu mai poate fi concepută exclusiv ca un spațiu al transmiterii de cunoștințe normative sau al acumulării de informații literare canonice, ci trebuie înțeleasă ca un domeniu formativ esențial pentru dezvoltarea competențelor de comunicare, gândire critică, identitate culturală și participare civică. În acest context, didactica disciplinei este chemată să răspundă unor nevoi educaționale diversificate, într-un cadru marcat de pluralism, digitalizare și dinamica permanentă a valorilor.
Strategii didactice moderne. Inovație și adaptabilitate în educația contemporană
Într-o lume aflată într-o continuă schimbare, cadrele didactice trebuie să se adapteze schimbărilor de mentalitate și de dispoziție pentru a pregăti elevii să facă față provocărilor viitorului. Strategiile didactice moderne reflectă această nevoie de adaptabilitate și inovare, punând accent pe învățarea activă, colaborativă și bazată pe tehnologie. Acest articol explorează principalele strategii didactice moderne, beneficiile lor și impactul pe care acestea îl au asupra procesului educativ.