Sari la conținut
Revista Profesorului

Ce putem aduce din învățământul finlandez în clasele și școlile noastre? Gânduri și propuneri inspirate de participarea la o mobilitate Erasmus+ în Finlanda

• Loredana Braia • Colegiul Național Octavian Goga, Marghita (Bihor) • România

Participarea la cursul de formare „Happy School, Happy Learners – Tools and Theory from Finland”, desfășurat în cadrul programului Erasmus+, în perioada 4 – 8 mai 2026,  a reprezentat pentru mine o experiență de învățare deosebit de valoroasă, care mi-a oferit ocazia să descopăr o altă perspectivă asupra educației, asupra relației dintre profesori și elevi și asupra modului în care poate funcționa o comunitate școlară.

Recenzie: „Terapii și intervenții psihopedagogice la persoane cu cerințe speciale”. Volum coordonat de Alois Gherguț și Adrian Roșan

• Oana Banu • Liceul cu Program Sportiv, Galați (Galați) • România

Structurat în patru capitole distincte, volumul de față abordează complexitatea abordărilor intervenționale pentru persoanele cu cerințe speciale, fiind de o mare utilitate și pentru profesori, în contextul provocărilor în creștere în demersul educațional contemporan.
În multitudinea de metode prezentate, am regăsit și PMT (Parent Management Training), o abordare al cărei scop vizează consolidarea practicilor parentale pozitive și care se bazează pe: parenting pozitiv, disciplină consecventă, comunicare eficientă și abilități de rezolvare a problemelor. Toate acestea pun bazele reducerii agresivității, a îmbunătățirii abilităților sociale și vizează diminuarea simptomelor tulburărilor de comportament.
Tot în acest volum se regăsesc articole cu privire la: strategii incluzive colaborative, strategii pentru reducerea anxietății copiilor cu TSA, intervenții psihopedagogice ce implică utilizarea tehnologiei, aspecte practice din domeniul educației incluzive etc.

Gamificarea ca strategie de inovare didactică în învățământul primar

• Elisabeta-Edit Borș • Școala Gimnazială, Apold (Mureș) • România

Pentru elevul din ciclul primar, învățarea este strâns legată de experiență, acțiune și descoperire. Particularitățile de vârstă ale copilului impun utilizarea unor modalități de organizare a activității didactice care să valorifice nevoia naturală de explorare, participare și progres. Jocul ocupă un loc important în universul copilului, reprezentând nu doar o activitate recreativă, ci și o modalitate de cunoaștere și de raportare la realitate.
În acest context, gamificarea reprezintă o direcție de interes pentru educație, prin valorificarea unor mecanisme specifice jocului în scopul susținerii procesului de învățare. Gamificarea presupune utilizarea unor elemente, mecanisme și principii specifice jocului în contexte care nu sunt, în mod obișnuit, jocuri. În educație, scopul acestei abordări este creșterea implicării elevilor și susținerea atingerii obiectivelor de învățare.

Eficiența pedagogică a abordării interdisciplinare

• Mihaela Melinte • Liceul de Transporturi Auto Traian Vuia, Galați (Galați) • România

În viziunea lui Constantin Cucoș, reputat pedagog român, interdisciplinaritatea este „o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică, a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergență și o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere”. Așadar interdisciplinaritatea are drept scop redarea unei imagini integratoare a unei proces/ fenomen prin tratarea acestuia din perspective științifice diferite. Unul dintre aspectele cele mai importante care stau în atenția reformei globale, comprehensive a învățământului modern în general și a reformei curriculare în special îl constituie organizarea interdisciplinară a conținuturilor, care vizează depășirea granițelor artificiale dintre diferite discipline de învățământ, asigurând fiecăreia posibilitatea de a participa cu propriile rețele și scheme conceptuale și cu propriile metode de cercetare pentru rezolvarea problematicii globale a lumii contemporane. Dicționarele de specialitate definesc interdisciplinaritatea drept „ansamblul relațiilor și interacțiunilor dintre diferite conținuturi și mesaje angajate la nivelul unui demers didactic/ educativ cu finalitate relevantă în planul formării dezvoltării personalității elevului, studentului”.

Strategii de organizare și coordonare a activităților extracurriculare. Rolul parteneriatelor școală-familie-comunitate

• Luminița-Gabriela Zegrea • Liceul Teoretic Alexandru Rosetti, Vidra (Ilfov) • România

În educație, activitățile extracurriculare sunt esențiale, deoarece ajută la creșterea competențelor sociale, emoționale și practice ale elevilor. Pentru a garanta că acestea sunt eficiente, sunt necesare metode adecvate de organizare și coordonare care să valorifice resursele disponibile și să satisfacă cerințele participanților. Planificarea participativă, care implică implicarea elevilor în proiectarea și alegerea activităților, este o primă strategie esențială. Deoarece elevii sunt implicați activ în procesul de luare a deciziilor, această metodă crește interesul și responsabilitatea lor.

Constructivismul și cerințele educației contemporane

• Ileana Bratu • Liceul Greco-Catolic Inochentie Micu, Cluj-Napoca (Cluj) • România

Multitudinea de informații din mediul  contemporan trasează noi cerințe pentru domeniul științelor educației, cerințe ce par la prima vedere contradictorii. Educația trebuie să transmită un volum din ce în ce mai mare de informații, dar în același timp are menirea de a oferi puncte de reper în perspectiva unui scop bine ales astfel încât inconsistența sferei informaționale să aibă, paradoxal, un fundament. Raportarea educației exclusiv la una din fazele vieții sau la un anumit spațiu este limitativă, fiind necesară o reconsiderare a dimensiunilor educației în timp și spațiu, astfel încât fiecare dintre noi să beneficieze pe parcursul întregii vieți de ambientul educațional în permanentă schimbare. Cerințe tot mai acute de integrare a noilor tehnologii în învățământ, de sporire a caracterului interactiv al învățării, folosind strategii colaborative de învățare și de evaluare, se constituie în imperative ale dezvoltării unei societăți și a unei educații moderniste și postmoderniste. Acest fapt nu înseamnă renunțarea totală la strategiile tradiționale, ci împletirea armonioasă, eficientă cu cele care presupun o mai profundă implicare a elevului în procesul propriei formări.

Taxonomia lui Bloom: de la memorare la gândire critică

• Maria-Mihaela Bacu • Colegiul Național Gheorghe Șincai, Cluj-Napoca (Cluj) • România

Articolul prezintă Taxonomia lui Bloom ca instrument de organizare a nivelurilor cognitive ale învățării și de proiectare a obiectivelor și sarcinilor educaționale. Sunt urmărite forma inițială din 1956, cu cele șase categorii ale domeniului cognitiv, și revizuirea din 2001, care introduce verbe de acțiune și nivelul „a crea”. Se discută apoi modul în care formularea cerințelor influențează profunzimea procesului de învățare și cum îl ajută taxonomia pe profesor să nu reducă predarea la memorare. Articolul evidențiază și limitele unei aplicări rigide a ierarhiei, semnalate în literatura de specialitate. Concluzia este că valoarea taxonomiei constă în perspectiva progresivă pe care o oferă asupra învățării, nu în respectarea mecanică a nivelurilor.

Rolul activităților extracurriculare în dezvoltarea elevilor. Funcțiile managementului educațional aplicate activităților extracurriculare

• Luminița-Gabriela Zegrea • Liceul Teoretic Alexandru Rosetti, Vidra (Ilfov) • România

Activitățile extracurriculare sunt esențiale pentru dezvoltarea fizică și psihică a unui copil sau elev. Copiii și elevii învață să interacționeze cu ceilalți și să-și folosească potențialitățile. „Generează relații de prietenie și întrajutorare, fortifică simțul responsabilității și statornicește o atitudine justă față de colectiv și față de scopurile urmărite” , a afirmat I. Nicola (2000, 277-278). „Este important ca elevii/copii să fie antrenați nu numai în desfășurarea acestor activități, ci și în inițierea și organizarea acestora”  (I. Nicola, 2000, 278). Activitățile extracurriculare care promovează cooperarea sunt bune. Experiențele sociale ale copiilor și elevilor sunt îmbunătățite de libertatea lor de exprimare și acțiune, precum și de relațiile lor cu colegii.

Valențe ale gândirii critice în actul paideutic

• Georgeta Maria But • Colegiul Național Lucian Blaga, Sebeș (Alba) • România

Termenul de gândire critică este folosit în cercurile pedagogice de decenii și a ajuns să semnifice lucruri diferite pentru diferite grupuri. Pentru mulți educatori, gândirea critică înseamnă gândire de nivel superior – „superior” referindu-se, de obicei, la poziția superioară ocupată în taxonomia abilităților cognitive a lui Bloom.

Pedagogia digitală în predarea limbii și literaturii române: de la platforme dedicate la învățarea personalizată

• Ionela Cristina Mateș • Liceul Tehnologic Moga Voievod, Hălmagiu (Arad) • România

Predarea Limbii și literaturii române se confruntă astăzi cu o provocare specifică: cum poate o disciplină construită tradițional pe lectura atentă, pe analiza de text și pe exprimarea scrisă și orală să valorifice, fără a-și trăda esența, instrumentele pe care digitalizarea le pune la dispoziția școlii? Răspunsul nu constă în înlocuirea cărții cu ecranul, ci în construirea unor punți autentice între cele două, în care tehnologia sprijină și amplifică, nu înlocuiește, actul lecturii și al gândirii critice.
Pornind de la această convingere, în vacanța elevilor am construit platforme digitale dedicate studiului limbii și literaturii române, care reunește într-un singur spațiu accesibil aplicații și instrumente pentru lectură, analiză literară, exersare gramaticală și pregătire pentru evaluări. Prezentul articol descrie această experiență, posibile exemplele de utilizare la clasă, atât la gimnaziu, cât și la liceu, precum și posibile reflecțiile care au rezultat din implementarea ei.