Educația incluzivă reprezintă un pilon fundamental al sistemelor moderne de învățământ, vizând asigurarea accesului egal și echitabil la educație pentru toți copiii, inclusiv pentru cei cu Cerințe Educaționale Speciale (CES). În acest context, manualele școlare, ca resurse didactice centrale, joacă un rol crucial. Prezentul studiu își propune să analizeze, pe baza manualelor digitale disponibile pe platforma manuale.edu.ro, măsura în care textele suport din manualele de limba și literatura română pentru ciclul gimnazial (clasele V-VIII) sunt adecvate nevoilor elevilor cu CES și care este potențialul lor de adaptare.
Clasa inversată (Flipped Classroom): O analiză academică a unui model pedagogic inovator
În peisajul educațional contemporan, marcat de o evoluție rapidă a tehnologiei și de o înțelegere tot mai profundă a proceselor de învățare, metodele tradiționale de predare sunt supuse unei reevaluări constante. Nevoia de a pregăti studenții și elevii pentru provocările secolului XXI – caracterizate prin complexitate, colaborare și necesitatea adaptabilității continue – a impulsionat căutarea unor abordări pedagogice mai flexibile, personalizate și centrate pe elev. În acest context, modelul „Clasei inversate” (Flipped Classroom) a câștigat o popularitate semnificativă, propunând o restructurare fundamentală a dinamicii dintre timpul petrecut în clasă și activitățile de învățare individuale.
Studiu privind rolul educației remediale în prevenirea abandonului școlar: Impactul și beneficiile Programului Național pentru Reducerea Abandonului Școlar (PNRAS)
Abandonul școlar este una dintre cele mai stringente probleme ale sistemului educațional românesc, având implicații atât asupra dezvoltării individuale a elevilor, cât și asupra progresului socio-economic al țării. Conform datelor Eurostat, România avea în 2023 o rată de părăsire timpurie a școlii de 15,6%, una dintre cele mai mari din Uniunea Europeană, cu mult peste media UE de 9,6%. Printre cauzele acestui fenomen se numără dificultățile de învățare acumulate în timp, lipsa resurselor educaționale și contextul socio-economic precar al multor elevi. Una dintre principalele cauze ale acestui fenomen este acumularea de dificultăți în învățare, ceea ce determină elevii să își piardă interesul pentru educație și să renunțe la școală.
Abilitate, nu dizabilitate! Studiu privind educația incluzivă
Educația incluzivă este mai mult decât un ideal teoretic: este o necesitate practică într-o societate diversă. În activitatea desfășurată la Grădinița „Iedera”, am avut oportunitatea de a lucra cu grupuri eterogene de copii, incluzând preșcolari cu cerințe educaționale speciale (CES), un copil audient de naționalitate ucraineană și trei fetițe vietnameze care nu cunoșteau limba română. Aceste experiențe au modelat profund viziunea mea educațională și au confirmat importanța abordării centrate pe copil, bazate pe abilități și potențial, nu pe limite.
Educația parentală – o necesitate pentru echilibrul copilului
Educația parentală se conturează ca un element esențial în societatea actuală, reprezentând acel cadru de intervenție care echipează părinții cu cunoștințe, strategii și competențe necesare pentru creșterea armonioasă a copiilor. Acest proces complex de învățare și dezvoltare personală transformă fundamental dinamica familială, facilitând trecerea de la modelele parentale învechite sau reactive la o abordare conștientă, bazată pe înțelegerea profundă a nevoilor emoționale și cognitive ale copilului. Studiile demonstrează că părinții care beneficiază de programe educaționale specializate reușesc să construiască relații mai sănătoase cu copiii lor, contribuind semnificativ la starea de bine și dezvoltarea echilibrată a acestora pe termen lung.
Jocuri pentru dezvoltarea abilităților socio-emoționale la preșcolari și școlari
Educația socio-emoțională reprezintă o componentă fundamentală în procesul de formare și dezvoltare a personalității copiilor, cu implicații profunde atât în perioada școlarității, cât și pe parcursul întregii vieți. Această dimensiune a educației vizează cultivarea unor competențe esențiale precum autocunoașterea, autoreglarea emoțională, conștiința socială, abilitățile relaționale și luarea deciziilor responsabile. Cercetările în domeniul neuroștiinței și psihologiei dezvoltării demonstrează că emoțiile și procesele cognitive sunt interconectate, iar învățarea academică este influențată direct de starea emoțională a elevului. Astfel, un copil care își poate gestiona eficient emoțiile și care poate dezvolta relații pozitive cu cei din jur, va avea rezultate mai bune la învățătură și va manifesta un comportament prosocial.
Studiu privind integrarea tehnologiilor digitale în educație: o punte crucială spre echitate și prevenirea abandonului școlar
În peisajul efervescent al educației contemporane, modelat ireversibil de progresele tehnologice exponențiale, ne confruntăm cu o serie de provocări complexe, dintre care eradicarea părăsirii timpurii a școlii se impune ca o prioritate fundamentală. Acest fenomen insidios, alimentat de o erodare generală a motivației elevilor față de procesul instructiv-educativ și de influențele heterogene ale contextului socio-comunitar, este exacerbat de o realitate persistentă și profund îngrijorătoare: existența unui decalaj semnificativ între elevii din mediul rural și omologii lor din mediul urban. Această disparitate frapantă în ceea ce privește accesul la resurse educaționale de înaltă calitate, la o infrastructură tehnologică adecvată și la oportunități de învățare relevante amplifică substanțial riscul de abandon școlar în rândul elevilor din zonele rurale, restrângându-le orizonturile de viitor și limitându-le potențialul de dezvoltare personală și profesională.
Rolul complex al evaluărilor naționale la clasele a II-a și a IV-a în învățământul primar românesc: o analiză detaliată
Sistemele educaționale moderne recunosc pe scară largă importanța evaluării ca parte integrantă a procesului de predare-învățare. Departe de a fi doar un instrument de clasificare sau ierarhizare, evaluarea, în special cea formativă, servește drept busolă, ghidând atât eforturile cadrelor didactice, cât și parcursul de învățare al elevilor. În contextul învățământului primar românesc, un loc distinct îl ocupă evaluările naționale standardizate de la finalul claselor a II-a și a IV-a. Acestea reprezintă momente cheie de reflecție asupra achizițiilor fundamentale ale elevilor în domenii esențiale precum citit-scrisul și matematica. Spre deosebire de examenele cu miză mare care marchează finalul altor cicluri de învățământ, Evaluarea Națională la clasa a II-a și Evaluarea Națională la clasa a IV-a sunt concepute, conform metodologiilor oficiale, cu un scop primordial diagnostic și formativ. Rezultatele lor nu sunt trecute în catalog, nu condiționează promovarea și nu sunt menite să genereze ierarhii între elevi sau școli.
Dezvoltarea inteligenței emoționale la copii
În ultimele decenii, educația modernă a început să acorde o importanță din ce în ce mai mare nu doar dezvoltării cognitive a elevilor, ci și dimensiunii lor afective și sociale. Inteligența emoțională, un concept care definește capacitatea de a înțelege, recunoaște și gestiona emoțiile proprii și ale celorlalți, a devenit un reper esențial în formarea individului. Termenul a fost consacrat de Daniel Goleman, dar ideea în sine a existat sub diverse forme în pedagogie și psihologie. Spre deosebire de inteligența tradițională (IQ), care vizează logica, raționamentul și capacitatea de învățare, inteligența emoțională (EQ) aduce în prim-plan abilități precum empatia, autoreglarea și cooperarea – competențe fundamentale pentru o viață echilibrată și pentru o bună adaptare socială.
Studiu privind relația dintre nivelul de trebuințe și performanța cadrelor didactice
Subiectul trebuințelor în cariera didactică reprezintă o temă de interes pentru contextul educațional, mai ales atunci când aceasta se află în relație cu valorile personale ale cadrului didactic. Există, de fapt, o nevoie tot mai mare de a găsi noi argumente pentru a intra în contact cu schimbările accelerate din lumea contemporană. Strategiile pentru motivarea cadrelor didactice, pot fi următoarele: performanța cadrului didactic este un proces ce se desfășoară paralel cu acțiunea continuă de învățare; performanța este un proces, nu un eveniment, acesta implică schimbarea în timp și se realizează în etape; etapele sunt legate de experiența acestuia, dobândită în practica de instruire și management pe parcursul carierei.