Profilul practicilor didactice activizante în dezvoltarea gândirii critice a elevilor

Activizarea subiecților educației reprezintă „o paradigmă de mare actualitate în pedagogia contemporană, indiferent de vârsta acestora, fiind în strânsă legătură cu paradigma învățământului centrat pe educat.” (Bocoș, 2013, p. 60) Instruirea activă și interactivă a reprezentat întotdeauna o temă de autentică modernitate în gândirea pedagogică, evidențiind complexitatea și dinamica învățării, precum și necesitatea studierii analitice a individului care învață, cu toate particularitățile sale, ca element central al propriei învățări. Activizarea reprezintă un proces evolutiv, complex, sistematic și dinamic, care angajează întregul potențial psihofizic al subiecților cunoașterii, respectiv un sistem de procese cognitive, afective, voliționale și biologice, a căror pondere este diferită, în funcție de configurația contextului educațional. Practic, activizarea urmărește realizarea unei învățări și formări active și interactive, în care cel care învață să se implice efectiv, intens, profund și integral, cu toate dimensiunile personalității sale.

Articol integral

Atitudinea cadrelor didactice față de integrarea în sistemul de învățământ românesc de stat a copiilor imigranți proveniți din zonele de conflict (Studiu)

Cercetarea de faţă şi-a propus să investigheze una dintre cele mai problematice situaţii ale spectrului educaţional de astăzi: integrarea copiilor imigranţi proveniţi din zonele de conflict ȋn sistemul românesc de ȋnvăţământ. România, ȋn calitate de ţară membră a Uniunii Europene, poate primi astfel de copii, având responsabilitatea de a-i integra ȋn şcoală. Astfel, cercetarea a dorit să sondeze punctul de vedere al profesorilor pentru ȋnvăţământul primar din primele 5 cele mai solicitate şcoli din judeţul Iaşi.
Cuvinte cheie: imigranti, ȋnvǎţǎmȃnt, profesori, acceptare, integrare, experienţǎ.

Articol integral

Considerații asupra învățării școlare

Proces complex, învățarea suscită interesul cercetătorilor din numeroase domenii: neurologie (cercetarea mecanismelor neurofiziologice ale învăţării), psihologie (studierea modificărilor produse în comportamentul celui care învață), sociologie (examinarea mediului în care se realizează învățarea), dar și din pedagogie (transpunerea teoriilor psihologice ale învățării în modele ale instruirii). Prin învățare, omul ca entitate biopsihosocioculturală, „percepe, stochează și prelucrează informații, construiește soluții” (Dulamă, 2009, p. 12). Datorită învățării, omul există nu doar fizic, ci și spiritual, interacționează cu elemente din mediul natural, se exprimă prin diferite forme de activitate, produce și creează bunuri materiale. De asemenea, prin învățare, omul își menține „confortul biologic și psihic și starea de sănătate fizică și mentală” (Dulamă, 2009, p.12).

Articol integral

De la limba maternă la bilingvism și multilingvism

Studiul „De la limba maternă la bilingvism și multilingvism” abordează tema dezvoltării vorbitorilor bilingvi sau multilingvi pornind de la raportul proporţional între competenţa în limba maternă şi învăţarea unor noi limbi străine. Dezvoltarea unei competențe foarte avansate de utilizare a limbii materne reprezintă una dintre cele mai importante premise pentru însușirea unei a doua sau a treia limbi. Lucrarea mai abordează și importanța transferului între limbi înrudite. Acolo unde există asemănări fonetice, lexicale și sintactice, elevul poate trece mai ușor de la învățarea unei limbi de bază la o a doua, înrudită.

Articol integral

Rolul și contribuția profesorului în realizarea opțiunilor școlare ale elevilor

Édouard Claparède spunea că „exerciţiul unei profesiuni se cheamă vocaţie atunci când răspunde la anumite nevoi adânci ale sufletului”. De asemenea, este un adevăr de necontestat că alegerea profesiunii rămâne o problemă dificilă pentru un tânăr, fiindcă în această alegere se interferează influenţa a numeroşi factori, adesea încă greu influenţabili de şcoală. Practic, influenţa şcolii se izbeşte, adesea, de unele erori ale familiei, iar viaţa dezminte uneori îndrumarea dată de şcoală care dispune încă de mijloace limitate în a face o orientare ştiinţifică. De aici, însă, şi până la politica „braţelor încrucişate”, până la „prejudecăţi” este o mare distanţă.

Articol integral

Studiu privind consolidarea relației școală-familie

Realizarea tuturor sarcinilor instructiv-educative are loc pe fondul unor particularităţi specifice ale modalităţilor de colaborare şcoală-familie şi a valenţelor părinţilor în educarea elevului de clasa I. Educaţia trebuie să cultive valori precum, respectul reciproc, credinţa în egalitatea sau complementaritatea culturală, în vederea unei bune comunicări sau convieţuiri. Fiind necesară cunoaşterea completă a profilului elevului, atât din punct de vedere psiho-pedagogic cât şi a condiţiei sale sociale, şcoala trebuie să colaboreze cu familia sub diverse forme. Colaboarea părinţilor cu şcoala este o condiţie obligatorie pentru atingerea scopului educaţional propus, aceasta conducând la completarea educaţiei elevului şi la dezvoltarea armonioasă a personalităţii acestuia.

Articol integral

Rolul mentorului de practică pedagogică, la debutul în cariera didactică

Mentoratul este o relație care are loc într-un mediu de confort şi siguranţă în care învăţarea şi experimentarea au loc prin analiză, examinare şi reexaminare, reflecţie asupra experiențelor, asupra situaţiilor şi problemelor, asupra greşelilor şi succeselor pentru a identifica oportunităţile de învăţare. Mentoratul este procesul prin care mentorul ajută debutantul să se dezvolte, să-şi dezvolte încrederea în sine, să devină independent, autonom şi matur. Este o relaţie specială prin care se formează o legătură construită pe încredere şi respect, deschidere şi onestitate, un cadru unde fiecare parte poate fi ea însăşi. Pentru ca această relaţie să fie una fructuoasă, trebuie să fie recunoscută nevoia de dezvoltare personală. În primele etape într-o astfel de relație debutantul este relativ dependent de mentor, iar mentorul trebuie să ofere suport, să fie prieten şi să-l încurajeze pentru ca acesta să învețe şi să crească.

Articol integral

Incluziunea socială. Invitație către schimbarea mentalității actuale

În ultima perioadă, am tot auzit vorbindu-se de incluziunea socială. La ce se referă acest tip de incluziune? Conform art. 6 lit. cc) din Legea nr. 292/2011 – Legea asistenţei sociale – procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării – comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale şi asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale şi politice ale societăţii.

Articol integral

Cititul cu voce tare sau conversația?

Cititul cu voce tare nu doar întărește relația dintre părinte și copil ci și contribuie la dezvoltarea creierului, a competențelor lingvistice sau a creativității, a abilităților de ascultare, atenție sau concentrare. Cărțile oferă lecții de viață stimulând dezvoltarea socială și emoțională învățându-i cum să facă față situațiilor dificile sau stresante din viață. Sunt un real sprijin în dezvoltarea gândirii critice. Citind copilului în fiecare zi, părintele pune bazele învățării, care nu e altceva decât un avantaj pentru atunci când va începe școala. Puțini părinți știu că, atunci când i se citește copilului, anumite zone ale creierului sunt foarte active și exersează recunoașterea și înțelegerea cuvintelor, ulterior contribuind într-o mai mare măsură la dezvoltarea abilităților cognitive esențiale.

Articol integral

Profesorul ideal

Pentru a putea dezbate conceptul de „profesor ideal”, trebuie să începem prin a delimita noţiunea de „profesor”. Termenul este definit în DEX ca fiind „o persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate şi care predă o materie de învăţământ; persoană care îndrumă, educă pe cineva”. „Profesorul este conducătorul activităţii didactice ce se desfăşoară în vederea realizării obiectivelor” sau mai nou a competenţelor „prevăzute în documentele şcolare.”  Termenul şi conceptul de profesor este adeseori asociat cu termenii dascăl, pedagog, mentor, psiholog, educator etc., deoarece profesorul trebuie să însumeze calităţi subtile de psiholog, pedagog, didactician şi metodist, inventiv şi infatigabil.
Profesorul are o multitudine de roluri în activitatea sa de coordonare didactica, el este lider, expert al actului didactic, agent motivator, consilier, manager etc. El îşi asumă aceste roluri, a căror exercitare este dependentă de personalitatea lui.

Articol integral