Recenzie: „Școala viitorului sau viitorul școlii? Perspective asupra educației postpandemice” – volum coordonat de Emil Păun

O apariţie extrem de utilă în peisajul pedagogiei moderne, volumul coordonat de Emil Păun convinge încă din primele pagini, prin motto-ul ales din „Alice în ţara Oglinzilor”, de Lewis Carroll: „Draga mea, în această ţară, trebuie să alergăm cât putem de rapid, doar pentru a sta pe loc. Şi dacă vrei să ajungi mai departe, trebuie doar să alergi de două ori mai puternic de atât.”. Abordările din carte aduc în prim-plan noutăţi din domeniul pedagogiei contemporane, atât la nivel teoretic, cât şi aplicativ.

Un element de noutate prezentat este şi abordarea „Modelului şcolii ca organizaţie care învaţă”, elaborată de experţii OECD. Astfel, şcoala este abordată din perspectiva a şapte dimensiuni, „consonante cu modelul învăţării organizaţionale”. Poate una dintre cele mai importante din aceste dimensiuni ar putea să o constituie „instituirea unei culturi a întrebării, a cercetării, a inovării, a explorării”. În acest mod, şcoala ar conduce tot demersul educativ în direcţia unei şcoli care îşi dovedeşte utilitatea în educarea cetăţenilor de azi şi de mâine, oameni independenţi şi orientaţi spre conceptul de autoeducare şi învăţare pe parcursul întregii vieţi, tot un deziderat al educaţiei contemporane. Sau, după cum ar menţiona autorul, „Analfabetul secolului XXI nu va fi acela care nu ştie să scrie sau să citească, ci acela care nu ştie să înveţe, să se dez-veţe şi să re-înveţe”.

Tot în acest volum este abordat şi conceptul de Leadership caracteristic managementului educaţional, un model care, conform lui Munby (2020), poate fi sintetizat în trei tipuri: leadership lateral (care vizează colaborarea cu alte şcoli pentru a se asigura transferul de cunoaştere), leadership instituţional (care are în vedere asigurarea valorizării propriului personal) şi leadership-ul eficient (unul flexibil, empatic, intelogent. Informat).

Volumul are în vedere şi abordarea generaţiei celor născuţi după inventarea computerelor, pe care îi vom întâlni sub denumirile de „generaţia Google, App sau Net”, dar şi „homo zappiens” sau „cyberkids”, ultimele abordând preocupările fundamentale ale generaţiei în discuţie.

Autorii articolelor cuprinse în volum sunt specialişti ai domeniului Ştiinţe ale educaţiei care  abordează o varietate de teme de interes: raportarea şcolii la comunitate, „normalitatea” educaţiei online, inovaţie şi evaluare în domeniul educaţional etc.

Cartea de faţă nu este decât o altă contribuţie valoroasă a specialiştilor din domeniul educaţiei, constituind o mică parte din seria „Collegium. Ştiinţele educaţiei”, corordonată de prof. Constantin Cucoş, sub egida Editurii Polirom, o serie de neratat pentru toţi profesioniştii din domeniu.

Bibliografie
Păun, Emil – Şcoala viitorului sau viitorul şcolii? Perspective asupra educaţiei postpandemice, Ed. Polirom, 2022. https://polirom.ro/stiintele-educatiei/7798-%C5%9Fcoala-viitorului-sau-viitorul-%C5%9Fcolii.html

 

prof. Oana Banu

Liceul cu Program Sportiv, Galați (Galaţi) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/oana.banu1

Articole asemănătoare