Pandemia prin care trecem de un an de zile ne-a arătat faptul că predarea în mod tradițional, fără implicarea tehnologiei, nu era o variantă viabilă și modernă pentru a face un învățământ de calitate. Am învățat această lecție dură în momentul în care nu am mai putut face predare clasică, la clasă, și a trebuit, de la o zi la alta, să găsim alte metode, prin intermediul tehnologiei. „Care tehnologie?”, veți întreba. Exact! Prima problemă cu care ne-am confruntat, și cea mai mare, a fost lipsa tehnologiei – atât din partea elevilor cât și din partea profesorilor. Profesorii s-au văzut puși în postura ingrată de a găsi rapid metode pentru a comunica cu elevii lor și pentru a continua procesul de predare-învățare, pentru ca lacunele acumulate să nu facă imposibilă continuarea anului școlar.

Sigur, multă lume din alte domenii a fost nevoită să lucreze de acasă, dar nu multă lume a trebuit și să conceapă lecții online. De la a participa la o întâlnire pe Zoom sau Meet până la a crea și a livra lecții online cu mijloace tehnice noi și pe platforme de e-learning… e o diferență! Au început cursurile de formare mai mult sau mai puțin oficiale, a început achiziționarea de tehnologie care lipsea. Și, încet-încet, a început școala online. Elevii au trebuit să treacă de la „folosirea telefonului este interzisă la școală” la „dacă nu ai un telefon, îți facem noi rost de unul!” – și timpul petrecut în fața ecranului, considerat a fi până nu demult nociv, a crescut considerabil.

Am constatat că predarea online nu este prea diferită de cea clasică, poate și datorită faptului că eu foloseam tehnologia în predare și înainte de pandemie.

În școala noastră s-au făcut rapid conturi pe Google Classroom tuturor profesorilor și tuturor elevilor și școala a continuat. Orele le țineam sincron pe Google Meet, unde comunicarea orală și scrisă cu elevii a avut loc ca și la o oră clasică. În loc de tablă și cretă, am folosit aplicația Jamboard, pe care au intrat și elevii și au scris, au desenat, au pus poze și notițe- ca și cum i-ai trimite la tablă să scrie ceva. În loc de videoproiector sau de tablă inteligentă, am folosit funcția de prezentare a ecranului, cu ajutorul căreia am lucrat și pe filme, și exerciții online, ba chiar am prezentat și poze sau teme rezolvate de elevi. Cu prezentarea ecranului am putut și eu, ca profesor, să le prezint diverse materiale în diverse formate, dar au putut și ei să-și prezinte proiectele sau temele făcute.

Testele online, deși mai greu de conceput, au fost mai ușor de corectat, pentru că Google Docs îți permite să centralizezi rezultatele dau să faci corectarea imediat. Nimic mai simplu! Iar pentru eseuri sau proiecte, corectarea a putut fi făcută tot online și trimisă elevilor individual. Citirea de texte s-a făcut foarte ușor, cu textul prezentat pe ecran și numirea aleatorie a elevilor care să citească, exercițiile auditive au fost făcute la fel, cele de vorbire s-au derulat exact ca la clasă, doar că pe Google Meet. Eu, ca profesor de limbi străine, nu am găsit absolut nimic din ceea ce făceam la clasă să nu pot face și online. Chiar și munca pe echipe am putut-o organiza cu funcția „activities” sau cu „breakout rooms”.

Partea de management al clasei a putut fi făcută cu funcția „ridicarea mâinii”, întreruperea microfonului elevilor prea vorbăreți sau zgomotoși, ba chiar am putut să-i scoatem din întâlnire pe cei care se credeau prea „acasă” în timpul orelor. Elevii care au avut o conexiune bună la internet au putut să participe la toate orele online- iar profesorii au ținut orele cu camera pornită, pentru ca elevii să-i vadă ca și cum ar fi fost în clasă. Elevii care nu au avut o conexiune bună la internet au putut să intre pe Classroom și să parcurgă materialele lucrate la ore, precum și să-și posteze temele sau proiectele. Cu multă înțelegere, au fost găsite soluții pentru toate situațiile.

Cred că cei care au avut cel mai mult de suferit în această perioadă de școală online au fost profesorii de matematică, de fizică sau de specializări tehnice, pentru că ei nu prea au materiale digitale care să-i ajute la predare. Însă cred că toți profesorii au avut condiții pentru face ore online atractive și interesante. În școala noastră, de exemplu, am avut elevi care nu au putut intra la orele online din diverse motive, dar nu am avut profesori care să nu facă ore online și sa nu folosească materiale online. De aceea nu înțeleg denigrarea făcută școlii online și convingerea unora (chiar și profesori) că școala online este o cauză pierdută.

Orele digitale sunt eficiente dacă există interesul profesorului să-și facă orele atractive și dacă există interes din partea elevului să participe la ele. Și, desigur, dacă avem tehnologia necesară și o conexiune bună la internet.

Concluzionând, aș reaminti faptul că specialiștii consideră noțiunea de „blended learning” (învățare mixtă) ca fiind situația ideală de învățare. Noi am recuperat mulți ani de utilizare a tehnologiei la clasă în această perioadă de pandemie, așa că acum, la revenirea fizică în școli, chiar am putea pune în practică acest concept și să îmbinăm predarea clasică cu cea digitală.

Resurse suplimentare
www.teachthought.com/learning/12-types-of-blended-learning/
www.schooleducationgateway.eu/ro/pub/viewpoints/experts/digital-learning-in-vet.htm
www.britannia.ro/despre-invatarea-digitala-si-online-in-vremuri-de-pandemie-2/