Articolul prezintă o activitate didactică desfășurată cu ocazia evenimentului Ziua Internațională a Poeziei din perioada 19-23 martie, în cadrul Lecturiadei elevilor 2026. Nevoia de Omenesc și Omenie. Demersul didactic propune o abordare integrată a poeziei ca experiență de învățare reflexivă, creativă și empatică, în care elevii transformă textul liric în „rețetă poetică” asociată unor stări emoționale („diagnostice sufletești”). S-a avut în vedere  dezvoltarea competențelor de interpretare a textului poetic, exprimare creativă și gândire critică, prin compararea poeziei autentice cu texte generate de inteligența artificială. Elevii au fost implicați în activități de analiză, creație și reflecție, culminând cu un moment de colaborare empatică („Farmacia clasei”) și o dezbatere asupra autenticității emoției în literatură. Rezultatele au evidențiat o implicare emoțională autentică a elevilor, dezvoltarea capacității de interpretare personală a textului și conștientizarea diferenței dintre corectitudinea formală și expresivitatea umană.

Termeni-cheie: poezie, emoție, autenticitate, empatie, lectură reflexivă, creație, inteligență artificială, valori, gândire critică, trăire, sensibilitate, omenie

Reper introductiv

Într-o lume în care cuvântul este tot mai des filtrat, comparat, definit, redefinit cu ajutorul tehnologiei, iar expresia umană se află în concurență cu algoritmii, poezia rămâne unul dintre puținele spații în care omul se întâlnește autentic cu sinele său.

Activitatea „Laboratorul de poezie: între inimă și algoritm”, desfășurată în cadrul Lecturiadei elevilor 2026, a pornit exact din această nevoie de reumanizare, redimensionare a lecturii, a creației literare, în lupta aprigă dintre om – text – IA. Contextul  „Nevoia de Omenesc și Omenie” a devenit un pretext profund de reflecție asupra felului în care elevii MAI simt, MAI înțeleg și MAI trăiesc poezia. Experiența a dat sens  emoției, identității și sensului poeziei, precum și celui uman.

Contextul și instrumentele de lucru

Elevii au fost surprinși de ideea  „poeziei ca medicament”, de conceptul „Farmacia de poezie”. Punctele de plecare au fost articolul despre „Farmacia de poezie”, semneletimpului.ro/social/cultura/carti/farmacia-care-ofera-versuri-in-loc-de-medicamente.html, concept terapeutic inedit în 2020, inițiat de poeta britanică Deborah Alma în Shropshire, Anglia, unde vizitatorilor li se prescriau poezii personalizate în loc de medicamente pentru a trata stări sufletești, și interviul publicat în revista LaPunkt cu poetul Radu Vancu – www.lapunkt.ro/2015/06/interviu-radu-vancu-nu-exista-poezie-minora-si-poezie-majora-ci-doar-poezie-vie-si-poezie-moarta/, în care  autorul vorbea despre structura intimă a poemului, în care este analizată structura poemului („inima” – imaginea, „coloana vertebrală” – ritmul).

„Dacă inima poemului e o imagine, coloana lui vertebrală e ritmul însuși. Ritmul sonor, vreau să spun, nu al imaginilor. Ca orice ființă vie, nici un poem nu poate rezista dacă are coloana vertebrală ruptă. Există, apoi, poeme cu scolioză, poeme cu cifoză, poeme cu coloana puternică precum a luptătorilor de sumo, dar lipsite de grație, poeme grațioase și filiforme, dar lipsite de forță etc…”

Pornind de la aceste concepte inedite,  a luat naștere primul „laborator de poezie: între inimă și algoritm”, un spațiu creativ în care elevii au fost invitați să descopere poezia nu doar ca text, ci ca experiență vie, capabilă să vindece, să exprime și să transforme, un „medicament” pentru diferite stări sau „diagnostice”. Ideea centrală a fost aceea că poezia devine un remediu, iar asocierea dintre emoții și text evidențiază efectul ei „vindecător”.

Elevii au fost invitați să privească poezia ca pe o formă de expresie vie, capabilă să susțină emoțional experiențe umane diverse. Au lucrat individual și în echipă, pornind de la texte poetice alese în funcție de stări emoționale reale:  dureri de inimă, dor, tristețe, singurătate, anxietate, „dor de mamă” etc.

Instrumentul central al activității – „rețeta poetică” – a transformat lectura într-un joc serios al sensurilor. Elevii au fost provocați să descopere „ingredientele” emoționale ale poeziei și să le traducă în limbaj personal.

Etapele activității

PASUL 1

Elevii au fost invitați să aleagă 1–2 „diagnostice” (stări) și 1–2 poezii potrivite, care să exprime cât mai bine emoțiile la care s-au gândit. Reacțiile lor au fost dintre cele mai diverse și autentice,  unii dintre aceștia afirmând:  „nu m-am gândit niciodată că un vers poate calma”, „pentru prima dată am simțit că o poezie mi se potrivește exact ca stare”.

Transformarea poeziei în „rețetă poetică ” a fost percepută ca o formă de joc, dar treptat a devenit un exercițiu de introspecție. Elevii au discutat între ei despre alegeri diferite, au comparat interpretări și au descoperit că același text poate „vindeca” în moduri diferite.

PASUL 2

Următoarea etapă a însemnat procesul creației propriu-zise, rețeta poetică, care trebuia să conțină: ,,ingrediente” (imagini, versuri-cheie), „mod de administrare” (cum și când se citește), „efecte” (ce produce asupra cititorului). Pentru a face experiența mai personală și interactivă, fiecare elev a avut ca sarcină de lucru să transforme rețeta poetică într-un Card de Memorie Poetică.

Acest card a fost gândit ca o adevărată rețetă virtuală, ușor de accesat și de purtat, care trebuia să ofere: starea sau «diagnosticul» ales, 1–2 versuri-cheie din poezie, ingrediente (imagini, metafore), mod de administrare și efectele așteptate. Originalitatea conceptului a fost aceea că acest card poate fi ilustrat cu un simbol vizual reprezentativ pentru starea respectivă, astfel încât poezia să devină un mini-instrument de reflecție și vindecare, ușor de păstrat sau de oferit unui coleg.

PASUL 3

Cerința următoare a însemnat ca sarcină de lucru realizarea unui afiș A4 (scris de mână sau digital), în care elevii să prezinte rețeta poetică într-un mod creativ. Li s-a oferit ca exemplu: diagnostic: durere de inimă / infarct (metaforic; recomandare-poezia: „Leoaică tânără, iubirea”,  de Nichita Stănescu. Pentru această durere neobosită de inimă s-a propus  asocierea cu prima strofă din poezie: „Leoaică, tânără, iubirea/ mi-a sărit în față/Mă pândise-n încordare mai demult./Colții albi mi-a înfipt în față/m-a mușcat, leoaica, azi de față.”

Poezia a fost reinterpretată ca o experiență intensă, care afectează întreaga ființă, devenind un „tratament paradoxal”: iubirea ca boală și vindecare în același timp. Concluzia elevilor în fața acestui exercițiu, a fost emoțională:  sunt atât de cuprins de iubire, că nu mai am timp să mor.

Impresionată de activitate, de exercițiul emoție-poezie-rețetă, o elevă a creionat următorul text poetic, în care explica efectele emoționale și recomanda „dozajul” (citirea repetată, interiorizarea):

„Se ia o inimă frântă, rătăcită,
de dor și amintiri adânc lovită,
și se așază-n liniștea de seară,
când gândul spre trecut ușor coboară.
Se-adaugă un vers domol, senin,
din Nichita Stănescu, leac divin,
ce-aprinde-n piept o flacără ușoară,
și face rana-ncet să nu mai doară.
Se lasă dorul liber să respire,
căci orice rană se preface-n iubire,
și, picurată zilnic, cu răbdare,
durerea-nvață tainic și dispare.
Se ia în zori și-n ceas de asfințit,
cu suflet cald și vis necontenit,
iar când nu mai e lacrimă amară,
rămâne doar iubirea… clară, rară.” (G. V., clasa a X-a)

Unii elevi au ales simboluri simple – inimă, lumină, drum –, în timp ce alții au construit compoziții complexe, explicând că „poezia lor arată cum mă simt, nu doar ce am înțeles”.

PAS 4 – Introducerea perspectivei contemporane – inteligența artificială și contactul ei cu poezia. Momentul în care în discuție a apărut inteligența artificială a schimbat profund dinamica activității. Elevii au fost provocați să răspundă la întrebarea: ”Poate inteligența artificială să creeze un poem „viu”? Sau îi lipsește inima?”

S-au analizat exemple de texte generate de IA și au fost comparate cu poezii autentice, urmărindu-se dacă acestea au „inimă” (imagini expresive) și „coloană vertebrală” (ritm coerent).

S-a urmărit structura rețetei poetice generată de AI, dar și poezia umană, într-un exercițiu comparativ, care să activeze gândirea critică a  elevilor:

Se compară ambele texte, pornind de la reperele:
• Care „funcționează” mai bine ca „medicament”?
• Care transmite emoție reală?
• Unde se simte „inima” și unde doar „structura”?

În etapa de analiză comparativă, elevii au lucrat cu seriozitate și implicare. Au descoperit că textele generate de AI pot fi coerente, dar nu întotdeauna „vii”. În schimb, poeziile alese de ei păreau să aibă o energie interioară diferită.

Discuțiile au devenit tot mai profunde:
„Un text poate fi perfect și totuși gol”
„Poezia adevărată te face să te oprești din citit”
„Dacă nu simți nimic, mai e poezie?”

Unul dintre cele mai emoționante momente ale activității a fost „Farmacia clasei”. Elevii au oferit colegilor poezii sub forma unor „rețete personalizate”.

Gestul a fost simplu, dar încărcat de sens. Unii au zâmbit timid când au primit un vers „pentru liniște”, alții au fost surprinși când cineva le-a asociat o poezie cu „nevoia de curaj”.Unii dintre ei au recunoscut ulterior că „nu s-au simțit niciodată atât de ascultați fără să vorbească”.

Reflecția finală

Discuția finală a fost una dintre cele mai profunde ale activității. Întrebarea „Dacă un text te emoționează, mai contează cine l-a scris?” a împărțit opiniile și  a deschis un spațiu autentic de gândire.

Unii dintre ei  au pus accent pe notorietatea autorului, alții au conchis că  „emoția este singurul criteriu important”. Aproape toți au ajuns la aceeași idee: poezia adevărată este aceea care ajunge la tine, cea care îți spune ceva atunci când o citești, sau cea care îți dă senzația că a fost scrisă pentru tine.

Concluzia formulată de elevi a sintetizat esența activității: „Poezia nu este doar în cărți. Poezia este în noi.” Această idee a fost rostită cu o simplitate care a surprins maturitatea reflecției lor. Elevii au înțeles că poezia nu este doar un obiect de studiu, ci o formă de a simți și de a înțelege lumea.

Concluzii didactice

Activitatea a evidențiat faptul că abordarea integrată a poeziei — prin interpretare, creație și analiză comparativă — contribuie la dezvoltarea competențelor de lectură reflexivă și la formarea unei relații personale cu textul literar.

Integrarea inteligenței artificiale a funcționat ca instrument didactic de contrast, facilitând înțelegerea diferenței dintre coerența formală și expresivitatea emoțională.

În esență, elevii au demonstrat că înțelegerea poeziei nu se reduce la analiză tehnică, ci implică o formă de raportare personală la text.

Bibliografie

1. Solomon Marcus – Nevoia de omenesc și de omenie
2. Sâmihăian, Florentina (2016), O didactică a limbii și literaturii române. Provocări actuale pentru profesor și elev, Editura ART, București.