Sari la conținut
Revista Profesorului

De la formare la autoformare: repere pentru o pedagogie a autonomiei

• Claudia Toma • Școala Gimnazială Nr. 24, Galați (Galați) • România

Articolul examinează conceptul de autoformare ca etapă superioară a procesului educațional și ca fundament al unei pedagogii a autonomiei. În contextul unei societăți aflate într-o permanentă schimbare, în care învățarea devine continuă, pluriformă și digitalizată, formarea clasică – orientată de la profesor spre elev – își pierde din centralitate, fiind treptat înlocuită de un model reflexiv și autoreglator. Autoformarea presupune capacitatea subiectului de a-și asuma responsabilitatea propriei dezvoltări cognitive, afective și valorice, devenind un agent activ al învățării sale. Articolul explorează fundamentele teoretice ale autoformării, relația acesteia cu educația permanentă și cu paradigma competențelor, precum și implicațiile pentru profesorul contemporan, care trece de la rolul de formator la cel de mediator al sensului și al autonomiei.

Articol integral: De la formare la autoformare: repere pentru o pedagogie a autonomiei

Educație în epoca digitală. Nevoia imperativă de adaptare a învățământului pentru copiii zilelor noastre

• Romina Claudia Tunsu • Grădinița cu Program Prelungit Dumbrava Minunată, Satu Mare (Satu-Mare) • România

În secolul XXI, tehnologia a devenit liantul invizibil care unește toate aspectele existenței umane. De la modul în care comunicăm, până la felul în care muncim, ne informăm și ne educăm, lumea digitală s-a infiltrat în fiecare fibră a societății contemporane. În acest context, digitalizarea nu mai este o opțiune, ci o necesitate, iar învățământul – fundamentul dezvoltării oricărei națiuni – trebuie să se adapteze profund la noile realități. Copiii de astăzi trăiesc într-un univers al tehnologiei, în care accesul la informație este instantaneu, iar competențele digitale devin la fel de importante ca scrisul și cititul.

Articol integral: Educație în epoca digitală. Nevoia imperativă de adaptare a învățământului pentru copiii zilelor noastre

Recenzie: „Predarea gândirii creative: Dezvoltarea elevilor și studenților care generează idei și gândesc critic” – Bill Lucas și Ellen Spencer

• Mădălina Balea • Grădinița Nr. 272 (București) • România

Transformările rapide și complexitatea crescândă a provocărilor contemporane impun educației responsabilitatea de a cultiva capacitatea de gândire creativă, competență care devine esențială pentru adaptare și evoluție în realitățile secolului XXI. Volumul „Predarea gândirii creative: Dezvoltarea elevilor și studenților care generează idei și gândesc critic” (Lucas & Spencer, 2017/2020) se situează la intersecția dintre cercetarea educațională contemporană și practica pedagogică, oferind un cadru sistematic pentru cultivarea creativității în contexte școlare. Lucrarea face parte din seria „Pedagogie pentru o lume în schimbare”, o inițiativă editorială care răspunde nevoii de reconceptualizare a obiectivelor educaționale în secolul XXI. Prin abordarea sa bazată pe dovezi empirice și pe filosofia predării dispoziționale, cartea propune o perspectivă integrată asupra dezvoltării capacităților creative, depășind concepțiile tradiționale care limitează creativitatea la domeniile artistice. Prezenta recenzie critică analizează contribuția volumului la literatura de specialitate, examinând succint fundamentele teoretice, relevanța pedagogică și aplicabilitatea practică a modelului propus de autori.

Articol integral: Recenzie: „Predarea gândirii creative: Dezvoltarea elevilor și studenților care generează idei și gândesc critic” – Bill Lucas și Ellen Spencer

Particularități în dezvoltarea și evoluția limbajului la copilul antepreșcolar și preșcolar

• Bănuța Rădulescu • Grădinița cu Program Prelungit Nr. 236 (București) • România

Pentru a exprima ceea ce gândește, pentru a-și exprima nevoile, preferințele, ideile, omul utilizează un sistem de semne și simboluri, coduri designative ce compun limba și limbajul. Fiind o formă de activitate specific umană, aceasta constă în folosirea limbii învățate pe baza experienței, acțiunilor, interacțiunii cu cei din jur și prin intermediul imitației. Limba este principala modalitate prin care membrii unei comunități își împărtășesc gânduri, idei, experiențe. După Mihai Golu, este constituită dintr-o mulțime de elemente ca: repertoriul de combinații:cod designativ (vocabularul), alfabetul (literele care formează combinațiile cod sau cuvintele) și regulile gramaticale (care definesc modul de combinare, punere în corespondență și de utilizare a elementelor vocabularului). „Din punct de vedere ontogenetic, limba precede limbajul, ea reprezentându-se individului ca o realitate obiectivă, pe care el trebuie s-o cunoască și s-o asimileze pentru a putea intra în relație adecvată de comunicare cu semenii” (Golu, 2005, p. 493).  Limbajul este un  instrument activ de comunicare, un ansamblu de semne, simboluri specifice unei limbi, unui domeniu (matematică, chimie, fizică etc)  pe care persoanele îl folosesc pentru a se face înțelese.

Articol integral: Particularități în dezvoltarea și evoluția limbajului la copilul antepreșcolar și preșcolar

Educația parentală – fundament al parteneriatului educațional dintre familie și grădiniță

• Éva Judit Bartha • Grădinița cu Program Prelungit Csodavilág, Gheorgheni (Harghita) • România

În contextul educației timpurii, parteneriatul dintre grădiniță și familie reprezintă un element esențial al dezvoltării armonioase a copilului. Cercetările din domeniul psihologiei educaționale subliniază importanța coerenței dintre mediul familial și cel instituțional, aceasta constituind baza formării identității, a siguranței emoționale și a motivației pentru învățare (Vygotsky, 1978; Hamre & Pianta, 2023). Dacă educatoarea este primul model al lumii exterioare, părintele rămâne reperul afectiv fundamental al copilului. În acest sens, educația parentală – procesul prin care părinții învață, conștientizează și aplică principii moderne de creștere și educație – devine o componentă indispensabilă a actului educațional contemporan. Grădinița, ca instituție de formare timpurie, devine totodată un spațiu de învățare și pentru părinți, în care aceștia își pot redefini rolul educativ în raport cu nevoile reale ale copilului.

Articol integral: Educația parentală – fundament al parteneriatului educațional dintre familie și grădiniță

Efectele divorțului părinților asupra copiilor și adolescenților

• Anca Simona Popa • Școala Gimnazială Nr. 97 (București) • România

În trecut, se considera că soții trebuiau sa rămână împreună de dragul copiilor, chiar dacă relațiile dintre ei erau dificile. În prezent, această mentalitate s-a schimbat și se consideră că este mai bine pentru copii dacă părinții lor se despart, iar în acest fel aceștia nu vor mai fi supuși unui conflict permanent. Totuși, unele studii au arătat că divorțul a făcut bine adulților, însă copiii nu au avut parte de avantaje (Wallerstein si Kelly, (1980).  Copiii doresc ca părinții lor să stea împreună, în ciuda problemelor grave din familie, tulburarea și singurătatea resimțită de aceștia fiind extrem de intensă (Marcelli, D., Braconnier, A., 2006).

Articol integral: Efectele divorțului părinților asupra copiilor și adolescenților

Starea de bine – condiție esențială pentru o educație de calitate, echilibrată și durabilă

• Andriana Georgeta Stanciu • Școala Gimnazială, Merei (Buzău) • România

În științele educației, conceptul de stare de bine este asociat cu noțiuni precum bunăstare emoțională, echilibru interior și dezvoltare armonioasă. Cercetările recente în domeniul psihopedagogiei și al neuroștiinței educației subliniază importanța legăturii dintre dimensiunea emoțională și performanța școlară. Elevii învață mai eficient atunci când trăiesc emoții pozitive, iar climatul de siguranță, respect și cooperare sprijină motivația intrinsecă și creativitatea. Promovarea stării de bine presupune, așadar, o abordare pedagogică sistemică, care integrează dimensiunea cognitivă, afectivă și socială a dezvoltării copilului. În acest sens, profesorul nu mai este doar un transmițător de informații, ci un arhitect al relațiilor educaționale și un facilitator al echilibrului interior al elevului.

Articol integral: Starea de bine – condiție esențială pentru o educație de calitate, echilibrată și durabilă

Profesorul de limba română, între rigorile baremului de corectare la Evaluarea națională și exigența de a corecta cu sufletul

• Roxana Gianina Dumitrașcu • Școala Gimnazială, Dudești (Brăila) • România

Articolul explorează dilema profundă cu care se confruntă profesorul de limba și literatura română în procesul de evaluare: echilibrul dintre rigoarea impusă de baremul oficial de corectare și dimensiunea afectivă, empatică a actului de apreciere. Într-un context educațional caracterizat prin standardizare și presiune instituțională, evaluarea rămâne un act uman, impregnat de subiectivitate, valori personale și judecăți nuanțate. Lucrarea argumentează că adevărata competență evaluativă constă nu în eliminarea subiectivității, ci în gestionarea conștientă și echilibrată a acesteia, în spiritul unei evaluări formative, echitabile și profund umane.

Articol integral: Profesorul de limba română, între rigorile baremului de corectare la Evaluarea națională și exigența de a corecta cu sufletul

Matematica prin ochii copilului

• Constantin Cristinel Diaconu • Școala Gimnazială, Puiești (Buzău) • România

Matematica este, pentru mulți adulți, un teritoriu al regulilor stricte, al cifrelor ordonate și al demonstrațiilor riguroase. Pentru un copil însă, ea nu începe așa. Începe cu mirare. Cu întrebări simple, dar esențiale: „De ce sunt două mere aici și trei acolo?”, „De ce are ceasul doar douăsprezece numere?”, „Cum știe telefonul cât e ora?” — întrebări care, fără să-și dea seama, îl poartă deja pe tărâmul matematicii. Pentru copil, matematica nu este inițial un șir de exerciții scrise pe caiet. Ea se naște din joc. Din piesele colorate de lego, din cuburile care se prăbușesc dacă nu sunt echilibrate, din firele de iarbă pe care le numără în joacă. Matematica apare atunci când descoperă că, dacă adaugă încă o roată la mașinuță, ea se mișcă altfel. Apare în ritmul pașilor, în ecoul bătăilor din palme, în desenul simetric al unei fluturi.

Articol integral: Matematica prin ochii copilului

Arta de a fi profesor

• Maria-Viviana Grigore • Școala Gimnazială Dimitrie Sturdza, Popești (Iași) • România

Mă gândeam într-o zi că ar trebui să învăț ceva nou, știți cum se spune… în fiecare zi învățăm câte un lucru nou. Stând pe pat și ascultând muzică, dintr-un colț de bibliotecă mi-a făcut cu ochiul o carte al cărei titlu m-a fascinat “Carte de înțelepciune”. Ei bine, am luat-o în mână și am  lăsat-o jos abia în momentul în care am citit pe ultima ei pagină, ultimul ei cuvânt. Pe lângă multitudinea de învățăminte existente în conținutul acestei cărți, un citat mi-a atras atenția în mod deosebit. Este un citat care după părerea mea ar trebui să caracterizeze orice profesor care se consideră a fi bun, ar trebui să fie un cod etic urmat de fiecare dascăl și totodată ar trebui să învețe orice elev cum să deosebească un profesor ce posedă calitățile și competențele necesare stimulării elevilor de unul care nu le deține.

Articol integral: Arta de a fi profesor