Sari la conținut
Revista Profesorului

Tranziția elevilor de la ciclul primar la ciclul gimnazial

• Andriana Georgeta Stanciu • Școala Gimnazială, Merei (Buzău) • România

Trecerea de la ciclul primar la ciclul gimnazial reprezintă un moment de mare importanță în parcursul școlar al fiecărui copil. Această etapă este percepută de mulți elevi ca o „ruptură” de mediul cunoscut, sigur și apropiat pe care l-au avut alături de învățător și ca o intrare într-o lume nouă, mai complexă, unde cerințele devin mai variate și unde relațiile interumane se diversifică. Procesul de tranziție nu înseamnă doar schimbarea unor discipline, a manualelor sau a profesorilor, ci și o transformare emoțională și socială, care are nevoie de atenție și îndrumare pentru a fi depășită cu succes. În acest context, rolul colaborării dintre învățătorii de la clasa a IV-a și viitorii profesori de gimnaziu devine esențial. Elevii trebuie ajutați să înțeleagă și să accepte schimbarea, iar acest lucru poate fi realizat prin activități comune, extracurriculare, de consiliere și prin implicarea activă a părinților.

Articol integral: Tranziția elevilor de la ciclul primar la ciclul gimnazial

Evaluarea criterială în clasele primare, un instrument esențial pentru formarea competențelor și dezvoltarea potențialului elevilor

• Elvira Pînzari • IP Liceul Teoretic Constantin Stamati Ciurea, Caracușenii Vechi (Briceni) • Republica Moldova

Evaluarea criterială nu este doar o metodă de notare, ci o paradigmă educațională care plasează în centrul procesului de evaluare obiectivele clare de învățare și așteptările explicite privind performanța elevilor. Spre deosebire de evaluarea normativă, care generează o ierarhizare a elevilor în raport cu un grup, evaluarea criterială se concentrează pe măsura în care fiecare elev a atins standardele predefinite. Această distincție fundamentală are implicații profunde asupra modului în care profesorii proiectează instruirea, oferă feedback și interpretează rezultatele evaluării.

Articol integral: Evaluarea criterială în clasele primare, un instrument esențial pentru formarea competențelor și dezvoltarea potențialului elevilor

Comunicarea asertivă – o dimensiune a comunicării educaționale

• Cristina Ștefan • Colegiul Național Spiru Haret (București) • România

Comunicarea educațională are multiple valențe, dar una deosebit de importantă este aceea care trimite la asertivitate. În mediul școlar, comunicarea asertivă este privită ca o dimensiune fundamentală a profesionalismului didactic și a inteligenței emoționale a profesorilor, pentru că practicarea acestui mod de comunicare permite menținerea echilibrului relațional în clasă, facilitează optimizarea procesului educațional și, totodată, sprijină consolidarea unui bun climat socio-afectiv.

Articol integral: Comunicarea asertivă – o dimensiune a comunicării educaționale

Violența în mediul școlar, o provocare majoră pentru sistemul educațional

• Valentina Mănescu • Școala Profesională Specială Sf. Nicolae (București) • România

Violența în școli reprezintă una dintre cele mai stringente probleme cu care se confruntă în prezent sistemul educațional și societatea în ansamblul ei. Într-un context marcat de tensiuni sociale, economice și culturale, mediul școlar reflectă adesea disfuncționalitățile lumii din afara sălilor de clasă. Departe de a fi un spațiu izolat, școala devine frecvent scena unor manifestări violente care perturbă grav procesul de învățare, relațiile interumane și dezvoltarea emoțională a elevilor. În mod firesc, această realitate impune o analiză atentă a fenomenului, precum și identificarea unor soluții eficiente de prevenire și intervenție.

Articol integral: Violența în mediul școlar, o provocare majoră pentru sistemul educațional

Cum vorbele modelează mințile: reflecții ale unui profesor

• Anamaria Țeoanu • Liceul Tehnologic Al. Vlahuță, Șendriceni (Botoșani) • România

Cuvântul, definit ca unitate minimă de comunicare purtătoare de sens, nu este doar o combinație de litere sau sunete, ci un instrument prin care gândurile, emoțiile și ideile prind formă. Cuvintele sunt instrumente puternice. În mediul școlar, ele nu servesc doar la transmiterea cunoștințelor, ci modelează percepțiile elevilor, formează relații și contribuie la dezvoltarea lor emoțională și intelectuală. Studiile academice arată că limbajul profesorului are un impact decisiv asupra motivației elevilor și asupra capacității lor de înțelegere și de implicare activă în procesul de învățare. Dar, ca profesor, am descoperit că teoria prinde viață doar atunci când fiecare cuvânt rostit devine o alegere conștientă.

Articol integral: Cum vorbele modelează mințile: reflecții ale unui profesor

Familia Moromeților și familia contemporană: dezvoltarea gândirii critice prin literatura realistă

• Cristina Issa • Liceul Teoretic Constantin Brâncoveanu (București) • România

În paradigma educației contemporane, gândirea critică se configurează drept una dintre cele mai importante competențe transversale, indispensabilă pentru formarea unui cetățean autonom și responsabil. Ea presupune capacitatea de a analiza, interpreta și evalua informații din surse diverse, de a construi argumente coerente și de a lua decizii fundamentate pe criterii raționale și etice (Dewey, 1933; Fisher, 2011). Din această perspectivă, literatura, prin natura ei plurivocală și prin caracterul inepuizabil al interpretării, oferă un cadru privilegiat pentru exersarea gândirii critice. Textul literar nu se reduce la un sens unic, ci se deschide către o rețea de semnificații care solicită cititorului implicare activă, capacitate hermeneutică și discernământ cultural.
Romanul „Moromeții” de Marin Preda ilustrează exemplar acest potențial formativ. Prin tehnica realistă și prin modul de configurare a universului rural interbelic, opera aduce în prim-plan familia ca spațiu de tensiune, conflict și solidaritate.

Articol integral: Familia Moromeților și familia contemporană: dezvoltarea gândirii critice prin literatura realistă

Specificul jocurilor de creație în grădiniță

• Anișoara Negraru • Grădinița cu Program Normal Nr. 6, Buzău (Buzău) • România

În  cadrul jocurilor de creație, subiectul si regulile sunt inventate de copii. Copiii, folosindu-se de anumite obiecte sau jucării sau prin intermediul gesturilor și cuvintelor, redau un aspect al realității. După vârsta de 4 ani, jocurile simbolice se transformă în joc cu reguli. Jean Piaget considera că jocul simbolic realizează un echilibru afectiv raportat la complexitatea stimulilor, a cerințelor și a regulilor lumii înconjurătoare. Chiar dacă reprezintă o trăire interioară a realităților descoperite de către fiecare copil în parte și chiar intervenția adultului nu schimbă conținutul acestuia, jocul are o forță polivalentă pentru formarea întregii personalități.

Articol integral: Specificul jocurilor de creație în grădiniță

Creativitate la vârsta preșcolară

• Andreea Rada • Școala Gimnazială Sfânta Maria, Botoșani (Botoșani) • România

A fi creativ înseamnă a vedea aceleași lucruri ca toată lumea cu o gândire diferită cu mai multe sensuri: “eficiență, valoare, ingeniozitate, noutate, utilitate, productivitate, originalitate” (Roco, 2004). A fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original și adecvat realității. A crea înseamnă a face să existe, a fi original, expresiv, deschizător de drumuri, inventiv, inovativ. Definitoriu pentru creativitate este noutatea și originalitatea. Ca formațiune psihică deosebit de complexă, creativitatea se caracterizează printr-o multitudine de sensuri: productivitate, utilitate, eficiență, valoare, ingeniozitate, noutate și originalitate.

Articol integral: Creativitate la vârsta preșcolară

Bune practici în educația digitală: O abordare diferențiată în contextul învățării online

• Mariana Bogdan • Școala Gimnazială Aurel Vlaicu, Arad (Arad) • România

Individualitatea umană, definită prin suma proprietăților somatice, psihice și psihosociale specifice fiecărei persoane, constituie premisa fundamentală pentru dezvoltarea unei pedagogii diferențiate. Conform observației lui Dulamă (2000), „Nu există două ființe omenești care să aibă exact același potențial de dezvoltare fizică și psihică”, realitate ce se accentuează când adăugăm diferențele de mediu și experiență individuală. Această recunoaștere a unicității individuale, dezvoltată în teoria lui Allport privind complexul de inferioritate, subliniază că „diferențele dintre persoane sunt și devin din ce în ce mai evidente” (Allport, 1991). În contextul educațional actual, această realitate capătă o dimensiune nouă prin implementarea forțată a tehnologiilor digitale ca urmare a pandemiei.

Articol integral: Bune practici în educația digitală: O abordare diferențiată în contextul învățării online

Integrarea interculturală a elevilor în contextul mobilităților

• Claudia Toma • Școala Gimnazială Nr. 24, Galați (Galați) • România

Migrația reprezintă una dintre transformările sociale cele mai evidente ale lumii contemporane și produce efecte directe asupra domeniului educației. Intensificarea mobilității transnaționale a determinat apariția unor contexte școlare în care elevii provin din medii culturale și lingvistice extrem de diverse, iar consecința firească este aceea că interculturalitatea nu mai poate fi tratată ca o dimensiune opțională sau secundară, ci trebuie înțeleasă ca un element constitutiv al formării elevilor în spiritul toleranței, al respectului reciproc și al cetățeniei democratice. În acest cadru, școala devine spațiul de întâlnire al identităților și al practicilor sociale, un loc unde diferențele nu trebuie percepute ca obstacole, ci ca resurse care pot fi valorificate pentru a construi un climat educațional solid și incluziv.

Articol integral: Integrarea interculturală a elevilor în contextul mobilităților