Educația STEAM (știință, tehnologie, inginerie, arte și matematică) constituie o paradigmă pedagogică emergentă ce urmărește integrarea coerentă și interdisciplinară a acestor domenii, cu scopul de a stimula gândirea creativă, raționamentul critic, precum și dezvoltarea competențelor de rezolvare a problemelor. Componenta artistică adăugată structurii tradiționale STEM acționează ca un catalizator educațional, contribuind la facilitarea înțelegerii unor concepte complexe și la sporirea atractivității și accesibilității procesului de învățare, în special pentru elevii care manifestă cerințe educaționale speciale (CES).

Această integrare pluridisciplinară are potențialul de a transforma experiențele educaționale ale copiilor cu CES, oferindu-le o alternativă pedagogică mai incluzivă față de modelele educaționale rigide, caracteristice abordărilor tradiționale STEAM. Introducerea dimensiunii artistice are ca finalitate stimularea creativității, a motivației intrinseci și a gândirii divergente, aspecte care contribuie la îmbunătățirea percepției elevilor asupra școlii și la consolidarea sentimentului de apartenență educațională.

Diversificarea strategiilor didactice prin integrarea artelor vizuale și a elementelor din natură, în vederea facilitării predării științelor exacte și a tehnologiilor, conduce la o mai bună comprehensiune a acestor domenii. Astfel, educația STEAM devine o alternativă pedagogică viabilă pentru copiii cu dizabilități sau proveniți din grupuri social vulnerabile, categorie adesea marginalizată în contextul sistemelor educaționale tradiționale.

Literatura de specialitate reflectă o tendință ascendentă a cercetărilor privind eficiența integrării artelor în cadrul educației STEAM pentru elevii cu CES. Robinson și Foster (2020) susțin că aplicarea strategiilor STEAM bazate pe metode interdisciplinare poate reduce semnificativ decalajele educaționale, favorizând participarea activă și înțelegerea conceptuală. Perignat și Katz-Buonincontro (2019) identifică principalele caracteristici ale educației STEAM ca fiind următoarele:

• promovarea unei gândiri interdisciplinare prin activități ce combină științele, tehnologia, ingineria, artele și matematica, antrenând simultan raționamentul logic și creativitatea;
• valorizarea procesului de explorare artistică în învățare, încurajând elevii să experimenteze, să greșească și să regândească strategiile de rezolvare a problemelor;
• implementarea învățării experiențiale prin proiecte aplicative și experimente reale, consolidând învățarea prin acțiune și reflecție;
• facilitarea colaborării, a responsabilității individuale și a comunicării eficiente, prin lucrul în echipe multidisciplinare;
• dezvoltarea gândirii critice prin activități care presupun analiza problemelor, generarea de soluții și ajustarea procesului în funcție de feedback;
• adaptabilitatea la stiluri și ritmuri diverse de învățare, promovând astfel incluziunea și diversitatea.

Într-un context socio-educațional marcat de digitalizare accelerată și transformări tehnologice, educația STEAM se evidențiază ca fiind un instrument esențial în pregătirea elevilor pentru o lume în continuă schimbare. Taylor (2016) subliniază că integrarea artelor în STEAM sporește accesibilitatea educației pentru elevii cu nevoi diverse, în special pentru cei cu CES. Studiul internațional realizat de Lavitza și colaboratorii săi (2022) demonstrează că utilizarea tehnologiilor educaționale inovative în cadrul STEAM determină o implicare crescută și rezultate academice îmbunătățite pentru elevii cu dizabilități.

Experiențele din sistemele educaționale finlandez și canadian, prezentate de Koskinen și Matthews (2021), arată că integrarea învățării experiențiale în cadrul STEAM contribuie la creșterea implicării elevilor cu CES, în special în domeniile științifice și tehnologice. Aceste sisteme pun accent pe creativitate, colaborare și flexibilitate curriculară, asigurând astfel un mediu educațional incluziv și adaptabil.

În acest sens, educatorii STEAM sunt provocați să elaboreze cadre pedagogice care să integreze atât dezvoltarea cunoștințelor și abilităților disciplinare, cât și promovarea creativității, gândirii inovatoare, comunicării eficiente și colaborării. Se conturează astfel o comunitate globală de practicieni care îmbină STEAM cu artele pentru a forma cetățeni capabili să răspundă provocărilor secolului XXI, contribuind la dezvoltarea unei forțe de muncă multidisciplinare și etic alfabetizate.

Caracterul practic al educației STEAM favorizează asumarea riscurilor, adaptabilitatea și experimentarea, dotând elevii cu competențe esențiale pentru abordarea problemelor complexe, integrarea tehnologiilor emergente și generarea de soluții inovatoare. Cercetările arată că absolvenții programelor STEAM se disting prin profiluri profesionale care combină creativitatea, responsabilitatea etică, competențele de design și capacitatea de decizie colaborativă (Taylor, 2016). În țările care au implementat precoce educația STEAM, se remarcă angajarea absolvenților în domenii de avangardă precum inteligența artificială, energiile regenerabile și biotehnologia. Educația STEAM creează astfel punți între știință, artă, inginerie și design, generând cunoaștere interdisciplinară și favorizând colaborarea între experți din domenii diverse.

În ceea ce privește elevii cu CES, aceștia reprezintă o categorie eterogenă, care include dificultăți de învățare, dizabilități cognitive, fizice sau senzoriale, tulburări de vorbire și limbaj, dificultăți emoționale și comportamentale. Este esențială distincția dintre dizabilitate și CES: nu orice dizabilitate presupune neapărat o nevoie educațională specială, iar CES pot exista și în absența unei dizabilități formale. De cele mai multe ori, copiii cu CES necesită programe educaționale personalizate, medii de învățare adaptate și tehnologii de sprijin specializate.

Conform clasificării propuse de Organizația Mondială a Sănătății (2004), CES sunt definite într-o manieră bio-psiho-socială, depășind cadrul restrâns al modelului medical al dizabilității. Astăzi, CES sunt recunoscute ca incluzând atât deficiențe cognitive sau motorii, cât și bariere educaționale cauzate de factori socio-culturali, economici sau lingvistici.

Cele mai frecvente categorii de CES includ: tulburări din spectrul autist (ASD), dislexie, dispraxie, disgrafie, discalculie, ADHD, sindromul Down, deficiențe senzoriale, dificultăți emoționale și comportamentale. Educația STEAM oferă un cadru favorabil pentru implementarea strategiilor de acomodare, adaptare curriculară și intervenție personalizată, facilitând astfel accesul și progresul elevilor cu CES.

Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5, 2013) precizează criteriile diagnostice pentru tulburările specifice de învățare, incluzând dificultăți persistente în citire, ortografie, exprimare scrisă și raționament matematic, în ciuda intervențiilor educaționale susținute.

Studiile internaționale (Kirk & Gallagher, 2019) evidențiază o serie de obstacole frecvente în procesul de învățare pentru elevii cu CES: dificultăți în urmarea instrucțiunilor, recunoașterea simbolurilor grafice, abilități reduse de citire și scriere, deficite de coordonare motorie, deficiențe de secvențiere și integrare socială precară. De asemenea, Lamport et al. (2012) arată că limitările în competențele sociale afectează semnificativ capacitatea elevilor cu CES de a colabora eficient în activitățile de echipă.

Tomar & Garg (2020) susțin că elevii cu CES necesită intervenții structurate, sprijin explicit și utilizarea de „schelete pedagogice” în activitățile STEAM pentru a facilita participarea activă. Hwang & Taylor (2016) recomandă, de asemenea, utilizarea pauzelor senzoriale și a sprijinului diferențiat pentru a preveni supraîncărcarea cognitivă, mai ales în activitățile care implică efort prelungit, manipulare de materiale sau învățare prin încercare și eroare.

Conform rezultatelor sintetizate dintr-o serie de studii relevante în domeniu (Perlado Lamo de Espinosa et al., 2021; Zhang & Jia, 2024; Khalid & Mohd Hanafi, 2013; Hebert et al., 2018; Westwood, 1997), se evidențiază multiple provocări asociate cu procesul de învățare în cadrul disciplinelor STEAM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Arte și Matematică) în rândul elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES), aceste provocări fiind detaliate mai jos.

Participarea la activități de grup poate reprezenta o dificultate majoră pentru elevii cu CES, întrucât aceștia pot manifesta o durată redusă a atenției, stiluri cognitive și de învățare atipice sau pot experimenta anxietăți sociale care inhibă colaborarea eficientă. Literatura de specialitate subliniază că, în absența unor mecanisme de sprijin adaptate, activitățile de colaborare pot deveni obstacole semnificative în cadrul învățării STEAM.

Caracterul abstract al multor concepte din domeniul STEAM poate constitui o barieră cognitivă pentru elevii cu CES. Studiile de specialitate indică faptul că utilizarea materialelor vizuale, a reprezentărilor grafice și a exemplelor concrete contribuie în mod semnificativ la facilitarea înțelegerii acestor concepte, oferind suport didactic adaptat nevoilor acestor elevi.

Deficiențele în comunicare, dificultățile în urmărirea instrucțiunilor verbale, menținerea atenției și finalizarea sarcinilor sunt aspecte care pot compromite eficiența învățării. Strategiile educaționale bazate pe comunicare augmentativă și alternativă, precum utilizarea instrucțiunilor vizuale secvențiale, s-au dovedit eficiente în ameliorarea capacității de concentrare și în sprijinirea realizării sarcinilor.

Elevii care prezintă tulburări specifice de învățare – cum ar fi dislexia, disgrafia sau discalculia – întâmpină dificultăți semnificative în procesarea și înțelegerea informațiilor prezentate în format convențional. Evidențele empirice sugerează că segmentarea instrucțiunilor în pași mici, clar definiți și ușor de gestionat, favorizează comprehensiunea și participarea activă a acestor elevi.

Elevii diagnosticați cu tulburări precum ADHD, autism sau tulburări anxioase pot prezenta o toleranță scăzută la frustrare, ceea ce îngreunează angajarea în activități bazate pe învățarea prin încercare și eroare – o componentă esențială în pedagogia STEAM. Cercetările recomandă integrarea tehnicilor de autoreglare emoțională și diminuarea presiunii asociate cu sarcinile pentru a stimula perseverența și reziliența elevilor cu CES.

Elevii cu CES care se simt confortabil în medii familiare și rutine stabile pot manifesta reticență sau anxietate în fața schimbărilor de mediu sau a introducerii unor noi contexte educaționale. Studiile internaționale evidențiază faptul că o expunere graduală și structurată la noile spații de învățare, precum și activitățile de familiarizare, contribuie la reducerea disconfortului și la facilitarea adaptării.

Menținerea nivelului de atenție pe parcursul activităților educaționale reprezintă o provocare recurentă. Intervențiile didactice care includ pauze scurte și frecvente, alternate cu activități interactive, s-au dovedit a fi eficiente în creșterea angajamentului cognitiv al elevilor cu CES.

Elevii cu CES întâmpină deseori obstacole în integrarea și aplicarea cunoștințelor teoretice în contexte practice, ceea ce le limitează capacitatea de a trage concluzii sau de a construi noi înțelesuri din experiențele educaționale. Studiile de caz recomandă integrarea simultană a activităților practice și a celor teoretice, pentru a facilita conexiunile semantice și reducerea decalajelor cognitive.

Elevii cu deficiențe senzoriale (vizuale, auditive etc.) necesită materiale și resurse educaționale adaptate pentru a putea accesa conținutul STEAM. Tehnologiile asistive – precum dispozitivele tactile sau audio – au un impact semnificativ în creșterea gradului de autonomie și în îmbunătățirea ratei de finalizare a sarcinilor de către acești elevi.

Gradul de severitate al dizabilităților intelectuale influențează în mod direct capacitatea elevului de a participa activ în procesul educațional. În cazul dizabilităților intelectuale severe, învățarea eficientă poate fi realizată exclusiv în contexte de predare individualizată, sub supravegherea unui specialist. În aceste situații, intervenția personalizată devine esențială pentru obținerea unor rezultate educaționale relevante.

Prin urmare, se impune o abordare educațională comprehensivă care să integreze dimensiunea academică, emoțională și socială a nevoilor acestor elevi. Printre măsurile necesare se numără: adaptarea instrucțiunilor, suport metodologic adecvat, asistență comportamentală și valorificarea resurselor educaționale, inclusiv tehnologii asistive și experiențe practice. Analizând aceste informații, este evident că există anumite provocări în predarea disciplinelor STEAM copiilor cu nevoi educaționale speciale. Totuși, abordarea STEAM poate fi mai accesibilă decât cea STEM, deoarece majoritatea copiilor cu nevoi educaționale speciale au o înclinație mai mare spre arte. Provocările întâlnite în activitățile STEAM pot include dificultatea de a înțelege comenzile sau procesele, acceptarea eșecului ca parte a învățării, precum și lucrul în echipă. De asemenea, dacă lecțiile STEAM implică frecvent schimbarea mediului sau a instrumentelor, acest lucru poate îngreuna și mai mult procesul de învățare pentru acești copii.

Referințe bibliografice

1. Robinson, T., & Foster, J. (2020). Challenges in group-based STEAM education for ASD students in the UK. British Journal of Special Education, 47(4), 399-412.
2. Perignat, E., & Katz-Buonincontro, J. (2019). STEAM in practice and research: An integrative literature review. Thinking skills and creativity, 31, 31-43.
3. Taylor, P. C. (2016). Why is a STEAM curriculum perspective crucial to the 21st century?.
4. Lavitza, A., et al. (2022). Technological and pedagogical innovations in STEAM education. Journal of Future Education, 10(3), 200-215.
5. Koskinen, M., & Matthews, L. (2021). Comparative analysis of inclusive STEAM education in Finland and Canada. Journal of Educational Research, 14(2), 100-118.
6. Kirk, S., & Gallagher, J. (2019). Educating exceptional children. Cengage Learning.
7. Lamport, M. A., Graves, L., & Ward, A. (2012). Special needs students in inclusive classrooms: The impact of social interaction on educational outcomes for learners with emotional and behavioral disabilities. European Journal of Business and Social Sciences, 1(5), 54-69.
8. Tomar, G., & Garg, V. (2020). Making steam accessible for inclusive classroom. Global Journal of Enterprise Information System, 12(4), 94-101.
9. Hwang, J., & Taylor, J. C. (2016). Stemming on STEM: A STEM education framework for students with disabilities. Journal of Science Education for Students with Disabilities, 19(1), 39-49.
10. Perlado Lamo de Espinosa, I., Muñoz Martínez, Y., & Torrego Seijo, J. C. (2021). Students with special educational needs and cooperative learning in the ordinary classroom: some learnings from teaching practice. Journal of Research in Special Educational Needs, 21(3), 211-221.
11. Zhang, C., & Jia, B. (2024). Enriching STEAM education with visual art: education benefits, teaching examples, and trends. Discover Education, 3(1), 247.
12. Khalid, G. B., & Mohd Hanafi, M. Y. (2013). Communication Strategies for Parents and the Community involvement at Integrated Special Education School. International Journal of Humanities and Social Science Invention, 2(4), 2319-7714.
13. Hebert, M., Kearns, D. M., Hayes, J. B., Bazis, P., & Cooper, S. (2018). Why children with dyslexia struggle with writing and how to help them. Language, speech, and hearing services in schools, 49(4), 843-863.
14. Westwood, P. S. (1997). Commonsense methods for children with special needs: Strategies for the regular classroom. Psychology Press.