În procesul de modernizare a educației, determinat de acumularea rapidă a cunoștințelor, se face apel să le formăm elevilor o atitudine activă, creatoare în procesul învățării, astfel încât să nu se mulțumească cu preluarea concluziile științei ca atare, ci să analizeze fenomenele, cauzele lor, interdependența dintre ele. Definită prin atribute ca accesibilitate, creativitate, flexibilitate și continuitate, școala reprezintă principalul factor care poate contribui decisiv la valorificarea creativității potențiale a elevilor, la stimularea înclinațiilor lor creative.

Produsul creator în sfera învățământului este mai complex decât în alte sfere, deoarece chiar procesul care-i dă naștere este mai amplu, evoluția relației subiect-obiect și obiectivele (generale, intermediare, concrete) demersului educațional fiind mai dinamice decât în alte domenii.

De asemenea, în școală se manifestă simultan cele trei dimensiuni ale creativității și nivelurile ei de organizare: individual – stimulat de psihologia cadrului didactic și a fiecărui elev; colectiv – condiționat de colectivul didactic și de colectivul clasei); social – determinat de realitatea instituției școlare respective, de reacțiile de macrosistem.

În ceea ce privește actul creator, este de precizat că, în procesul de învățământ, se desfășoară după algoritmul arătat mai înainte. Astfel, primele două faze (pregătirea și incubația) impun din partea profesorului un control mai accentuat asupra elevului, o mai evidentă direcționare a acestuia în sensul favorabil afirmării trăsăturilor de originalitate și utilitate socială a produsului creației sale.

În fața noastră stă sarcina dezvoltării capacităților intelectuale ale elevilor, ale dezvoltării gândirii, a forțelor creatoare care să le permită a înainta singuri pe drumul cunoașterii. „Nu poate fi ignorat faptul că învățarea contemporană inadecvată contribuie la deteriorarea condiției umane și la adâncirea decalajului uman [ … ] Pentru o supraviețuire pe termen lung, mai ales în vremuri de frământări, de schimbări sau de discontinuitate este mai important un alt tip de învățare. Și anume acel tip de învățare care poate aduce schimbare, reînnoire, restructurare și reformulare de probleme – învățarea inovatoare.”

Astăzi, creativitatea a devenit o activitate de masă, demonstrându-se tot mai mult ideea că spre deosebire de alte procese psihice, creativitatea poate fi educată și dezvoltată în cele mai variate situații.  Putem spune că formarea și dezvoltarea capacităților de comunicare verbală se află în strânsă legătură cu formarea și dezvoltarea capacităților de creație.

Formarea imaginației creative la elevi în cadrul orelor de limbă și literatură română se vor efectua în dependență de metodele și procedeele folosite de profesor. Astfel, se va cere expunerea gândurilor în mod fluent, comentat, se va insista asupra clarității întrebărilor si a felului de a răspunde și de a gândi, se vor întrebuința tehnici de lucru ce vor da frâu liber diferitelor imaginații.

Este  important ca metodele și procedeele folosite în cadrul lecțiilor să nu fie selectate  la întâmplare, ci  în concordanță cu obiectivele puse, etapele lecției, vârsta elevilor, nivelul clasei.  Îmbinarea a mai multor categorii de metode oferă  mai multe șanse de stimulare a activității creative.  Învățarea creativă, în cadrul lecției de limbă și literatură română, are ca scop final realizarea unor componente individuale și colective orientate spre căutarea, aflarea și aplicarea noului, ținând cont de mai multe  criterii ale creativității cum ar fi: dezvoltarea inteligențelor multiple, ghidarea imaginației elevilor prin muzică, arta plastică și imagini video și diagnosticarea creativității elevilor.

Sistemul educațional contemporan îi oferă elevului posibilități de a descoperi valorile reale ale culturii  prin contact direct cu creații artistice. Profesorul trebuie  să orienteze gândirea elevului spre rezolvarea sarcinii într-un mod original, prin utilizarea metodelor și procedeelor menite să-i facă pe copii dornici de a-și exprima părerea proprie, de a face deducții, de a-și confirma opinia personală. Învățarea creativă se bazează pe obiectivele de formare profesională în educarea creativității elevilor la nivel de cunoaștere, de aplicare  și de integrare.

Capacitatea elevului de a elabora ceva nou, original, valoros,  important și util pentru sine și pentru mediul în care activează se poate baza pe elementele principale ale creativității: ingeniozitatea, originalitatea, flexibilitatea, fluența. Învățarea creativă, în cadrul lecțiilor de limbă si literatură română, reprezintă acea formă a învățării, care are ca scop final realizarea unor comportamente individuale și colective orientate spre căutarea, aflarea și aplicarea noului.

Bibliografie
BOTKIN, W. J., ELMENDJRA, M., MALIȚA, M., 1981, Orizontul fără limite al învățării, București: Editura Politică.
CHIȘ, V., 2002, Provocările pedagogiei contemporane, Cluj- Napoca: Universitatea „Babeș- Bolyai”, Presa Universitară Clujeană.
POPESCU-NEVEANU, P., ZLATE, M., coord., 2001,  Psihologia la răspântia mileniilor, București: Editura Polirom.