În contextul socio-economic actual generat de criza timpului petrecut de părinţi alături de copiii lor, de implicarea activă a familiei în viaţa şcolară, în  condiţiile creşterii rapide a numărului de copii şi tineri care îşi petrec majoritatea timpului în afara mediului familial şi a propriei locuinţe, care eşuează la examene şi, mai apoi,  în viaţă, toată atenţia se îndreaptă spre şcoală şi spre modul în care această răspunde adevăratelor nevoi ale societăţii.

Câmpul comun în care familia şi şcoala intervin împreună, zilnic, asupra elevilor este constituit de temele pentru acasă. Acestea sunt un subiect controversat, ce a generat polemici de-a lungul timpului şi păreri diferite în rândul cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor. Diferenţele de opinie dintre cei care le consideră un impediment în calea dezvoltării adevăratelor aptitudini şi interese ale copiilor şi susţinătorii temelor zilnice sunt tot mai frecvente.

Lucrarea de faţă are ca actori principali părinţii şi relaţia lor cu propriii copii şi a pornit de la ideea psihologului american Alfie Kohn, prezentată în renumita sa carte „Mitul temei pentru acasă”, conform căreia temele pentru acasă ale elevilor sunt inutile, împovărătoare pentru întreagă familie și nu reușesc să responsabilizeze copiii, să deprindă abilități de studiu individualsi să își dezvolte perseverență. Dimpotrivă, efectul acestora este acela că distrug relația dintre părinți și copiii lor.

În încercarea de a da răspunsuri relevante întrebărilor puse asupra eficienței temelor pentru acasă, Alfie Kohn, cunoscutul psiholog și scriitor american, face o amplă analiză a prejudecăților părinților și cadrelor didactice cu privire la acest subiect, dar și a cercetărilor în domeniu existente până acum. Convingerile împământenite despre temele pentru acasă sunt demontate, iar convingerile conform cărora performanțele școlare ale elevilor ar fi îmbunătățite sunt puse sub semnul îndoielii. Totodată, arată că cercetările privind acest subiect sunt relativ puține, slab documentate, învechite sau au rezultate cu caracter subiectiv.

La întrebarea „Care a fost impactul acestei teme asupra asupra relaţiei părinte-copil?” au răspuns 57 de elevi şi 57 de părinţi din mediul urban, din învăţământul de masă şi 692 de cadre didactice, într-un chestionar online.

În urma analizai răspunsurilor, s-a constatat faptul că temele online au generat cele mai divergente opinii, având cel mai mare impact asupra dinamicii relațiilor din interiorul familiilor. Climatul obișnuit a fost vizibil afectat, o mare parte dintre părinți declarând că situațiile tensionate au fost mai dese. Părinții semnalează faptul că un număr destul de mare de elevi sunt dependenți de calculatorul pe care îl împart cu ceilalți membrii ai familiei, că părinții nu ii pot supraveghea în timpul petrecut în realizarea acestor teme, lucru care le scade autonomia elevilor, dar care intervine și asupra programului familiei.

De remarcat este faptul că nu sunt mari diferențe în aprecierea impactului asupra relației părinți-copii, ambele categorii sesizând în aceeași măsură problemele apărute și consecințele negative imediate, cum ar fi oboseală fizică și emoțională a părinților, limitarea implicării elevilor în anumite activități și alterarea atitudinii față de membrii familiei, afectând dinamica educațională și pe cea relațională.

Părinții admit că temele suplimentare și cele săptămânale au necesitat punerea în funcțiune a diferitelor mijloace asertive pentru gestionarea situațiilor survenite în cadrul familiei.

În percepția elevilor, temele propuse de ei, proiectele tematice lucrul în echipa i-au apropiat mai mult de membrii familiei pe care i-au simțit mai implicați și mai înțelegători, astfel că acest tip de teme a crescut gradul de apreciere a calității timpului petrecut împreună.

Elevii au fost surprinși să constate că temele online presupun transferabilitatea deprinderilor și cunoștințelor de la școală, iar această percepție divergentă dintre așteptările inițiale și ceea ce elevii au sesizat ca fiind o constrângere a libertății de gestionare a resurselor implicate în realizarea acestui tip de teme a condus la frustrări și neliniște. În acelaşi timp, elevii au realizat că o parte din părinți nu au mai fost așa implicați în activitatea lor școlară și au resimțit acest lucru într-un mod negativ.

În concluzie, se constată o preferință preponderentă pentru temele interactive, ce presupun conectarea membrilor familiei, discuțiile constructive și temele cu caracter practic-aplicativ, ce implică muncă în echipa, cooperare și creează premise favorabile unui climat de normalitate, liniște și înțelegere în familie, valorizând interacțiunea, împărtășirea de experiențe.

În privința temelor online, deși agreate și contestate în aceeași măsură, este esențial ca elevii și părinții să se deprindă cu acestea, să dispună de resursele și formarea corespunzătoare pentru a fi mai ușor de abordat, lucru care nu se poate gestiona într-un timp așa de scurt.

Din păcate, o medie de 5 până la 10 dintre părinți și copii întâmpină dificultăți de relaționare și gestionare a impactului pe care îl au temele de acasă. Totuși, este important că aceștia sunt conștienți de situațiile create, ceea ce poate fi un beneficiu pentru găsirea de soluții de ameliorare a acestora.