Pentru a-i ajuta pe profesori să gestioneze mai eficient comportamentul elevilor în mediul online, este important să abordăm problema pe mai multe domenii dintre care cele mai relevante sunt pedagogic, tehnologic și psihologic. Pentru a răspunde la întrebarea „Cum putem gestiona mai bine comportamentul elevilor în mediul online?”, au fost analizate câteva surse din literatura de specialitate. Articolul propune câteva soluții prin care comportamentul elevilor în mediul online poate fi ameliorat pentru a facilita desfășurarea activităților de învățare în bune condiții.

(1) Stabilirea regulilor clare și consecvente

Încă de la început, profesorii ar trebui să stabilească un set clar de reguli (netiquette), pentru lecțiile sau secvențele de lecție online, cum ar fi: punctualitate, utilizarea camerei/ microfonului și respectul față de colegi etc., aspect susținut și de recomandările UNESCO privind învățarea digitală etică și incluzivă (UNESCO, 2020). Mai mult decât atât, elevii și părinții pot semna un acord simplificat privind comportamentul adecvat în mediul virtual, idee promovată de OECD (2020), care subliniază importanța implicării familiei în educația online.

(2) Crearea unei relații de încredere

Implicarea elevilor în stabilirea regulilor necesare activității online îi poate determina să le respecte mai ușor (Alter, & Haydon, 2017; Marzano & Marzano, 2003). La lecții, profesorii pot dedica timp pentru activități de „încălzire” sau discuții informale (5 minute la începutul orei) pentru a construi relații mai apropiate cu elevii, consolidând un climat psihologic sigur și favorabil participării (Alonso-Tapia & Ruiz-Díaz, 2022; Perry et al., 2023).

(3) Utilizarea unor platforme care oferă control

Platforme precum Google Classroom și Google Meet, Microsoft Teams sau Zoom oferă funcții esențiale de control asupra microfoanelor și camerelor video, săli de așteptare și chat moderat. Profesorii pot stabili permisiuni clare privind partajarea ecranului sau interacțiunea în chat, ceea ce poate contribui la prevenirea comportamentelor disruptive (Meinokat & Wagner, 2022).

(4) Adaptarea strategiilor de management al clasei la mediul digital

Folosirea recompenselor pozitive cum ar fi: badge-uri, puncte și mențiuni publice pentru comportament adecvat poate reprezenta o strategie eficientă, susținută de cercetările lui Hattie (2023), care arată impactul pozitiv al feedback-ului imediat și motivant. Totodată, consecințele pentru abateri, cum ar fi avertismentele progresive, exprimate clar și făcute cunoscute, împreună cu implicarea părinților, reprezintă un set de condiții esențiale în managementul clasei (Jones et al., 2024).

(5) Sprijinul părinților și colaborarea cu aceștia

În cazul activității didactice online la distanță, hibride, sau inversate (Flipped Classroom), comunicarea constantă cu părinții este vitală pentru monitorizarea comportamentului elevilor (Ceobanu et al, 2022). De asemenea, implicarea părinților în asigurarea unui spațiu de lucru adecvat acasă contribuie la reducerea distragerilor și a comportamentelor dezorganizate (OECD, 2020).

(6) Formarea profesorilor în managementul clasei virtuale

Este esențial ca profesorii să beneficieze de traininguri specifice privind gestionarea disciplinei și utilizarea tehnologiilor educaționale moderne (UNESCO, 2020). Lipsa pregătirii pedagogice digitale a fost identificată ca un factor major în apariția conflictelor comportamentale online (Ceobanu et al., 2022; OECD, 2020).

(7) Suport emoțional și consiliere

Comportamentele problematice pot reflecta probleme emoționale, anxietate sau lipsa unui mediu stabil acasă. Studiile arată că nesiguranța emoțională în familie, cum ar fi, conflictele interparentale sau lipsa sprijinului afectiv, contribuie la apariția anxietății și a comportamentelor problematice la copii (Dragomir, 2024). Implicarea consilierului școlar sau a unui specialist este crucială pentru prevenirea escaladării situațiilor conflictuale în astfel de situații (Galassi, 2007).

În continuare, sunt propuse câteva exemple de activități pe care profesorii le pot folosi în învățământul gimnazial sau liceal, pentru a gestiona comportamentul elevilor în mediul online și a menține implicarea.

A1. Regula celor 5 minute: Activare și conectare
Obiectiv: captarea atenției și reducerea comportamentelor pasive
Se recomandă începerea orei cu o întrebare provocatoare sau un „ice-breaker”.
Exemple:
„Ce emoji descrie starea ta azi?
„Care e ultimul lucru interesant pe care l-ai învățat în afara școlii?”
Pentru aplicare se pot folosi aplicații digitale simple precum Menti.com, Kahoot sau Google Forms – întrebări rapide, interactive.
Această practică poate reduce comportamentele negative cauzate de lipsa de implicare și creează un climat prietenos.

A2. Crearea unor roluri în grup pentru activitățile online
Obiectiv: responsabilizare și implicare activă online
Exemplu: Împărțirea clasei în grupuri de lucru cu roluri clare: moderator, timekeeper, prezentator, „polițist al respectului” (cel care atrage atenția asupra abaterilor de la reguli).
Pentru aplicare se pot folosi Google Meet, Miro, Prezentări colaborative Google, sau Padlet, pentru colaborare vizuală. Elevii sunt mai atenți la comportament când au un rol de îndeplinit și când colegii depind de ei.

A3. Rotirea activităților (variație la 10-15 minute)
Obiectiv: prevenirea distragerii atenției și a ieșirii din ritm
Exemplu: Împărțirea orei în segmente:
10 min activitate explicativă
10 min activitate practică
5 min reflecție sau chat în grup mic
Rutina menține atenția și reduce comportamentele perturbatoare.

A4. Utilizarea camerei video în mod creativ, nu forțat
Obiectiv: implicare fără impunere
Exemplu: „Camera challenge” – odată pe săptămână, elevii aleg un fundal virtual amuzant pentru o temă anunțată, cum ar fi „Ziua personajelor din filme” – fundal legat de un film preferat. Se votează cel mai original.
Prin această activitate, se pot reduce tensiunile legate de camera deschisă și se poate stimula creativitatea elevilor.

A5. Justiția restaurativă digitală
Obiectiv: rezolvarea comportamentelor problematice fără pedepse stricte.
Exemplu: Dacă apare un comportament nepotrivit, cum ar fi limbajul neadecvat, elevul este invitat într-o „pauză de reflecție” (într-un breakout room) unde discută cu profesorul despre ce s-a întâmplat și ce se poate face pentru a corecta comportamentul.
Un instrument util la îndemână ar putea fi un Formular Google pentru reflecție: „Ce s-a întâmplat? Cum te-ai simțit? Ce ai face diferit?”
Elevii învață responsabilitate fără a fi stigmatizați.

Gestionarea comportamentului elevilor în mediul online reprezintă una dintre provocările majore ale educației contemporane, în special în contextul extinderii învățării la distanță și hibride. Rezultatele analizelor teoretice și ale recomandărilor instituționale (UNESCO, 2020; OECD, 2020) indică faptul că o abordare eficientă presupune intervenții integrate pe trei dimensiuni: pedagogică, tehnologică și psihologică. Pe plan pedagogic, stabilirea regulilor clare și consecvente, alături de implicarea elevilor în elaborarea acestora, contribuie la crearea unui climat educațional predictibil și participativ (Alter & Haydon, 2017; Marzano & Marzano, 2003). Din perspectivă tehnologică, utilizarea unor platforme care oferă opțiuni avansate de control și moderare permite menținerea ordinii și prevenirea comportamentelor disruptive (Meinokat & Wagner, 2022). Componenta psihologică este esențială: comportamentele problematice pot reflecta anxietate, stres sau lipsa unui mediu stabil acasă (Dragomir, 2024), ceea ce impune colaborarea cu consilierii școlari și sprijin emoțional adaptat. Exemplele de activități propuse, de la activarea atenției prin metode interactive, la aplicarea justiției restaurative digitale, arată că metodele de management comportamental pot fi eficient adaptate și în mediul online. Mai mult, formarea continuă a cadrelor didactice devine un imperativ pentru a asigura competențele necesare gestionării claselor digitale.

În concluzie, intervențiile proactive, sprijinul multidisciplinar și adaptarea metodelor didactice la specificul mediului virtual sunt condiții esențiale pentru un act educațional de calitate, centrat pe nevoile reale ale elevilor și ale profesorilor în contextul învățării online, sau al învățării mixte.

Bibliografie

Alonso-Tapia, J., & Ruiz-Díaz, M. (2022). Student, teacher, and school factors predicting differences in classroom climate: A multilevel analysis. Learning and Individual Differences, 94, 102115. doi.org/10.1016/j.lindif.2022.102115.

Alter, P., & Haydon, T. (2017). Characteristics of effective classroom rules: A review of the literature. Teacher Education and Special Education, 40(2), 114-127.

Ceobanu, C., Cucoș, C., Istrate, O., & Pânișoară, I.-O. (Eds.). (2022). Educația digitală (Ediția a II-a revăzută și adăugită). Iași: Polirom. ISBN: 978-973-46-8938-5.

Dragomir, A. M. (2024). Dinamica anxietății copilului ca expresie a securității emoționale a acestuia în sistemul coparental. Revista Științifică a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, Seria Psihologie și Științe ale Educației, 3(18), 85–90.

Galassi, J. (2007). Strengths-Based School Counseling: Promoting Student Development and Achievement (1st ed.). Routledge. doi.org/10.4324/9781315087641.

Hattie, J. (2023). Visible learning: The sequel: A synthesis of over 2,100 meta-analyses relating to achievement. Routledge.

Jones, V., Jones, L., & Toshalis, E. (2024). Comprehensive classroom management: Creating communities of support and solving problems. Pearson. One Lake Street, Upper Saddle River, New Jersey 07458. studentebookhub.com/wp-content/uploads/2024/preview/9780136641131.pdf.

Marzano, R. J., & Marzano, J. S. (2003). The Key to Classroom Management. Educational Leadership, 61(1), 6–13.

Meinokat, P., Wagner, I. Causes, prevention, and interventions regarding classroom disruptions in digital teaching: A systematic review. Educ Inf Technol 27, 4657–4684 (2022). doi.org/10.1007/s10639-021-10795-7.

OECD. (2020). The Impact of COVID-19 on Education – Insights from Education at a Glance 2020. www.oecd.org/education/education-at-a-glance/.

Perry, N. E., VandeKamp, K. O., Mercer, L. K., & Nordby, C. J. (2002). Investigating Teacher-Student Interactions That Foster Self-Regulated Learning. Educational Psychologist, 37(1), 5–15. doi.org/10.1207/S15326985EP3701_2.

UNESCO. (2020). Education in a post-COVID world: Nine ideas for public action. unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000373717.