În paradigma educației contemporane, gândirea critică se configurează drept una dintre cele mai importante competențe transversale, indispensabilă pentru formarea unui cetățean autonom și responsabil. Ea presupune capacitatea de a analiza, interpreta și evalua informații din surse diverse, de a construi argumente coerente și de a lua decizii fundamentate pe criterii raționale și etice (Dewey, 1933; Fisher, 2011). Din această perspectivă, literatura, prin natura ei plurivocală și prin caracterul inepuizabil al interpretării, oferă un cadru privilegiat pentru exersarea gândirii critice. Textul literar nu se reduce la un sens unic, ci se deschide către o rețea de semnificații care solicită cititorului implicare activă, capacitate hermeneutică și discernământ cultural.
Romanul „Moromeții” de Marin Preda ilustrează exemplar acest potențial formativ. Prin tehnica realistă și prin modul de configurare a universului rural interbelic, opera aduce în prim-plan familia ca spațiu de tensiune, conflict și solidaritate.

Familia Moromeților nu este doar un construct narativ, ci și o tipologie socială care concentrează contradicțiile unei epoci de tranziție: autoritatea patriarhală versus tendința de emancipare a tinerilor, tradiția agrară versus presiunile modernizării, solidaritatea comunitară versus individualismul emergent.

Într-un cadru didactic, analiza comparativă dintre familia Moromeților și familia contemporană devine un exercițiu de reflecție critică asupra continuităților și discontinuităților din structura socială românească. Elevii sunt invitați să observe nu doar diferențele istorice, ci și permanențele antropologice: conflictul între generații, negocierea rolurilor parentale, tensiunea dintre valori colective și aspirații individuale. Astfel, literatura devine mediator între trecut și prezent, între ficțiune și realitate, permițând elevilor să înțeleagă că familia nu este doar o categorie socială, ci și un construct cultural supus reinterpretării permanente.

Această abordare răspunde totodată nevoii actuale de educație literară integrativă, care depășește simpla receptare estetică și valorifică textul ca instrument de formare intelectuală și civică. Prin analiza Moromeților, elevii pot dobândi nu doar competențe de lectură critică, ci și capacitatea de a formula întrebări despre propria realitate, de a evalua rolul familiei în societatea contemporană și de a raporta literatura la propriile experiențe. În acest sens, romanul lui Preda își dovedește actualitatea, oferind un cadru pedagogic pentru cultivarea unei atitudini reflexive și interpretative care este esențială în educația secolului al XXI-lea.

În tradiția literaturii române și universale, familia reprezintă nu doar o instituție socială, ci și un arhetip narativ recurent, prin intermediul căruia sunt explorate valori, tensiuni și transformări culturale. Literatura realistă, în special, a acordat o atenție deosebită acestei structuri, percepută ca spațiu de proiecție a conflictelor dintre individ și comunitate, dintre libertatea personală și normele colective. În romanul realist, familia devine astfel o metonimie a societății, un microcosmos în care se reflectă dinamica epocii.

1. Familia Moromeților ca tip literar

Marin Preda, în „Moromeții”, configurează familia protagonistului ca un tip literar complex, integrând atât elemente tradiționale, cât și trăsături ale modernității incipiente. Ilie Moromete, figură centrală, întruchipează modelul pater familias, garant al ordinii și autorității, dar și un personaj ambivalent, marcat de contradicții interioare. Relația sa cu copiii – în special conflictul cu Paraschiv, Nilă și Achim – dezvăluie tensiunea dintre tradiția agrară și aspirațiile individuale ale tinerilor.

Din punct de vedere naratologic, familia devine un nucleu conflictual, în jurul căruia se articulează principalele teme ale romanului: raportul dintre individ și comunitate, fragilitatea solidarității familiale, disoluția structurilor tradiționale sub presiunea schimbărilor socio-economice. În termenii lui Lucien Goldmann (1964), familia Moromeților poate fi privită ca expresie a unei „viziuni despre lume” colective, reprezentativă pentru satul românesc interbelic.

2. Literatura ca spațiu pentru gândirea critică

Studiul familiei Moromeților la clasă nu se reduce la înțelegerea unui „caz literar”, ci devine un prilej de reflecție critică asupra conceptului de familie ca instituție socială. Elevii sunt invitați să analizeze:

• mecanismele autorității și modul în care acestea se perpetuează sau se transformă;
• structura rolurilor familiale și distribuția funcțiilor sociale între membrii familiei;
• conflictul dintre generații și între viziuni asupra viitorului;
• valorile tradiționale (solidaritatea, respectul pentru autoritate) comparativ cu valorile contemporane (autonomia, egalitatea, mobilitatea).

Prin acest tip de analiză, literatura devine teren de antrenament pentru gândirea critică. Elevii nu mai privesc familia Moromeților doar ca pe o realitate estetică închisă, ci ca pe un model de interogare a propriei experiențe și a realității sociale.

3. Familia contemporană: punct de comparație

Compararea familiei literare cu familia contemporană deschide multiple perspective de reflecție. În timp ce familia Moromeților este structurată în jurul autorității paterne și al valorilor comunității rurale, familia actuală este marcată de:

• mobilitate geografică și socială (migrația economică, urbanizarea),
• adaptarea rolurilor conjugale și parentale la realitățile actuale, prin participarea ambilor parteneri la decizii și prin reconfigurarea autorității în familie (egalitatea în luarea deciziilor, redefinirea autorității),
• tehnologizarea relațiilor familiale (comunicarea mediată de dispozitive digitale),
• fragilitatea coeziunii (creșterea numărului de familii monoparentale sau restructurate).

Elevii pot fi încurajați să identifice nu doar diferențele, ci și continuitățile antropologice: persistența conflictului dintre generații, nevoia de solidaritate și echilibru, importanța familiei ca spațiu al socializării primare.

4. Dimensiunea educațională și formarea de competențe

Abordarea comparativă a familiei Moromeților și a familiei contemporane contribuie la dezvoltarea următoarelor competențe educaționale:

• competența de literație: interpretarea critică a textului literar și a mesajelor sociale;
• competența de gândire critică: analiza relațiilor familiale, formularea de ipoteze, evaluarea argumentelor;
• competența civică și socială: reflecția asupra valorilor fundamentale ale societății;
• competența digitală (în cazul proiectelor multimedia): utilizarea tehnologiei pentru prezentarea și susținerea ideilor.

Din punct de vedere pedagogic, profesorul de literatură devine mediator între text și realitate, între canon și experiența cotidiană, facilitând o învățare relevantă și interdisciplinară.

5. Implicații pentru procesul didactic

Integrarea acestei perspective la clasă implică pentru cadrul didactic un proces continuu de formare profesională. Profesorul trebuie să fie capabil să:

• valorifice concepte din teoria literară în scop educațional,
• adapteze metode moderne (Problem-Based Learning, dezbaterea, lectura comparată),
• gestioneze discuții sensibile despre realitatea familială actuală, respectând diversitatea și specificul fiecărui elev.

Familia Moromeților funcționează ca tip literar complex și ca spațiu conflictual. Ilie Moromete exercită o autoritate patriarhală, iar Catrina, soția, apare ca element de echilibru, simbol al stabilității domestice. Conflictul dintre tată și fii exprimă nu doar tensiunea generațională, ci și fractura dintre două viziuni despre lume: una ancorată în valorile comunității rurale și alta orientată spre autonomia individuală.  Analiza situației acestei familii devine un exercițiu de gândire critică: elevii identifică mecanismele autorității, distribuția rolurilor de gen, conflictul între generații și raportul dintre valori tradiționale și realitățile actuale. Prin comparație, familia contemporană este marcată de mobilitate socială și geografică, de adaptarea rolurilor conjugale și parentale și de fragilitatea coeziunii.

Studiul de caz s-a desfășurat la o clasă a X-a, în cadrul unității de învățare dedicate romanului realist interbelic. Activitatea a durat două ore și s-a bazat pe Învățarea bazată pe problemă (Problem-Based Learning), combinată cu dezbaterea și lectura comparată.

Etapele activității:
1. Întrebarea-problemă: „Cum ar arăta familia Moromeților dacă ar trăi astăzi?”
2. Analiza textului: lectura scenei cinei și identificarea conflictelor familiale.
3. Compararea: completarea unui tabel „Familia Moromeților” vs. „Familia actuală”.
4. Dezbaterea: „Familia de azi este mai unită sau mai fragmentată decât familia Moromeților?”
5. Reflecția: redactarea unui eseu argumentativ sau a unei scrisori fictive a lui Ilie Moromete către o familie contemporană.

Instrumente de evaluare: rubrică pentru participarea la dezbatere; analiza eseurilor scrise; autoevaluare reflexivă.
Rezultatele au evidențiat implicarea activă a elevilor în activități prin formularea de argumente pertinente, susținute cu exemple literare și experiențe personale, creșterea motivației pentru lectura integrală a romanului și dezvoltarea capacității de transfer a gândirii critice din literatură către realitate.

Concluzii

Analiza comparativă a familiei Moromeților cu familia contemporană demonstrează potențialul textului literar realist de a fi utilizat nu doar ca obiect de studiu estetic, ci și ca instrument pedagogic de formare a gândirii critice. Romanul lui Marin Preda, prin complexitatea tipologiei familiale și prin conflictul dintre tradiție și modernitate, oferă un cadru privilegiat pentru exersarea capacităților de analiză, interpretare și evaluare.

Aplicarea metodei Învățării bazate pe problemă, completată de activități de dezbatere și reflecție scrisă, a confirmat că strategiile didactice active sporesc implicarea elevilor, stimulează motivația pentru lectura integrală a textului și favorizează transferul competențelor de gândire critică în contexte nonliterare. Aceste rezultate sunt în concordanță cu cercetările recente privind eficiența metodelor interactive și interdisciplinare în procesul educațional (Fisher, 2011; OECD, 2018).

Din perspectivă pedagogică, studiul evidențiază necesitatea ca profesorul de limba și literatura română să își asume rolul de mediator între canon și contemporaneitate, între universul ficțional și realitatea socială a elevilor. În plus, integrarea unor astfel de practici în activitatea curentă susține procesul de dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice, prin adaptarea la exigențele educației bazate pe competențe și pe formarea de cetățeni reflexivi și responsabili.

În concluzie, literatura realistă, atunci când este abordată prin metode moderne și reflexive, contribuie nu doar la consolidarea culturii generale a elevilor, ci și la formarea unei atitudini critice și participative, indispensabile educației secolului al XXI-lea.

Bibliografie
• Bloom, B. S. (1956). Taxonomy of Educational Objectives. New York: Longman.
• Cazacu, A. (2020). „Multiliterația ca formă de integrare a noilor media în educația literară”. Revista Română de Educație Multidimensională, 12(2), 47–60.
• Dewey, J. (1933). How We Think. Boston: D.C. Heath.
• Fisher, A. (2011). Critical Thinking: An Introduction. Cambridge: Cambridge University Press.
• Goldmann, L. (1964). Pour une sociologie du roman. Paris: Gallimard.
• Manolescu, N. (2008). Istoria critică a literaturii române. București: Editura Paralela 45.
• OECD (2018). The Future of Education and Skills 2030. Paris.
• Preda, M. (1955). Moromeții. București: ESPLA.
• Rosenblatt, L. M. (1991). Literatura – S.O.S. București: Editura Univers.
• UNICEF România (2021). Educația digitală în școli: oportunități și provocări în contextul post-pandemic. București.