A fi creativ înseamnă a vedea aceleași lucruri ca toată lumea cu o gândire diferită cu mai multe sensuri: “eficiență, valoare, ingeniozitate, noutate, utilitate, productivitate, originalitate” (Roco, 2004). A fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original și adecvat realității. A crea înseamnă a face să existe, a fi original, expresiv, deschizător de drumuri, inventiv, inovativ. Definitoriu pentru creativitate este noutatea și originalitatea. Ca formațiune psihică deosebit de complexă, creativitatea se caracterizează printr-o multitudine de sensuri: productivitate, utilitate, eficiență, valoare, ingeniozitate, noutate și originalitate.

Meseria de dascăl este o profesiune nobilă, plină de farmec și de necunoscut, în care nu este loc pentru eșecuri sau mediocritate. Un dascăl trebuie să-și iubească elevii, să fie dăruit profesiunii sale, ancorat în prezent, încrezător în viitor.

Actul de creație este unic, el dă valoare calității dacă depășește granițele nonvalorii. Orice creație nouă reprezintă pentru cadrul didactic o noua provocare, o treaptă de trecut spre necunoscut, o nouă calitate în actul didactic. O persoană creatoare este cea care are putere de pătrundere, care vede lucruri pe care nimeni nu le-a mai auzit si văzut.

Începând de la cea mai fragedă vârstă, în jurul vârstei de 4 ani, așa zisa vârsta a „de ce”-ului, copiii își pun întrebări despre lumea înconjurătoare, caută să descopere răspunsuri, să-și dezvolte gândirea prin operațiile sale de analiză, sinteză, comparații – desfac, asamblează jucăriile, caută, cercetează, aflându-se în preajma marilor descoperiri. Atât în mediul familial cât si în cel al grădiniței caută necontenit să-și satisfacă curiozitatea normală și specifică vârstei.

Nu orice activitate de învățare permite copilului îmbogățirea, stimularea, potențialul creativ, el trebuie să fie descoperit, condus, explorat, dezvoltat spre noi trepte creative.

Pentru copii, serbările reprezintă încununarea dorinței de a arăta părinților, bunicilor si invitaților tot ceea ce știu ei să realizeze mai frumos: să recite poezii, să cânte, să danseze, să recite roluri din scenete, să interpreteze ritmic piese muzicale dintr-o formație de percuție. Fiecare serbare are rostul și rolul ei în viața cadrului didactic dar și a copiilor. O serbare nu ia naștere de pe o zi pe alta, ea este creată de către cadrul didactic din timp ca un proiect care va fi desfășurat în fața unui auditoriu de fiecare dată complex și diferit.

Serbarea, indiferent de tema aleasă presupune din partea cadrului didactic o proiectare, o desfășurare și o evaluare a cunoștințelor sale alături de micii actori – copiii. Serbarea trebuie gândită precum proiectul unei case, de la temelie la acoperiș.

Întocmirea programului unei serbări reprezintă o provocare în actul de creație al cadrului didactic. Este indicat ca fiecare serbare sa aducă un plus de noutate și inventivitate, de multe ori cadrul didactic fiind pus în postura de a crea propriile poezii, roluri, ghicitori, scenete, dansuri tematice necesare desfășurării unei serbări.

Ideile creatoare duc la o calitate în învățământ unde se observă continuu o îmbunătățire a actului didactic și demonstrează de cele mai multe ori inventivitatea cadrului didactic. Fiecare serbare este o evaluare a cunoștințelor, deprinderilor de interpretare muzicală și artistică, ea este o dorința nespusa a copiilor de a fi înoți cu pantofi noi, rochițe, costume, accesorii din dorința de a deveni mici artiști care interpretează roluri pe scena. Ca și în lucrările artistice care seamănă una cu alta dar nu sunt identice, la fel și serbările trebuie să fie deosebite, diferite atât prin poezii, cântece, dansuri, costume precum și rolurile interpretate de către copii. Ca în orice act de creație, serbările reprezintă pentru cadrul didactic un act creativ. Peste ani, fiecare își va aduce aminte cu plăcere atât de aspectele pozitive cât si cele negative, trăite la nivel maxim într-o manifestare artistică. Tot ceea ce este clădit pe un suport afectiv intens se memorează mai ușor și rămâne în amintirea copilăriei pe tot parcursul vieții.

La fiecare serbare, scena sau locul desfășurării trebuie să fie decorat în funcție de tema propusă, educatoarea fiind un izvor nesecat de creativitate, unde ea confecționează: oameni de zăpadă, steluțe, brăduți, accesorii, toate bine gândite care dau serbării o nota de originalitate.

Decorul realizat de către ea cu flori, coronițe, rochițe, afișe, etc., completează atmosfera serbării. Pe tot parcursul unei serbări trebuie să predomine o atmosferă de voie bună, veselie. Este necesar ca tactul pedagogic să fie prezent atunci când un copil prea emoționat uită versurile, având manifestări de inhibiție din cauza asistenței, costumului sau a emoției primei serbări. Copilul trebuie să fie permanent urmărit, aplaudat, încurajat pentru a putea depăși cu ușurință momentele de început ale serbării.

Aplauzele acordate copiilor, dansul alături de ei, fotografiile, filmările îi încânta pe copii, care ramân cu amintiri plăcute toata viața. Depinde de educatoare, de talentul său creativ ca o serbare să se desfășoare așa cum și-a propus pentru a deveni în timp o amintire plăcută în mintea și sufletul copilului.

Concluzii

• actul de creație este unic, original și rezistă în timp, în spațiu oriunde s-ar afla el
• jocul ca activitate predominantă la vârsta preșcolară să fie bogat, atractiv, cu materiale diverse, să constituie premisele dezvoltării psihice, cognitive si intelectuale
• educatoarea să creeze permanent, să fie deschizătoare de drumuri și un exemplu creativ pentru copii
• serbările să dezvolte gustul estetic, aptitudini artistice, să creeze legăturile afective dintre copii, să sudeze colectivul grupei, să ofere o buna dispoziție în desfășurarea lor.

Așa cum spune Mihaela Roco (2004), „devizele omului creativ ar fi următoarele:

• să fii curajos și să creezi lucruri noi
• să fii îngăduitor cu ideile altora și să știi să te joci cu ideile
• să cauți soluțiile unei probleme, să o transformi
• să fii activ, să faci lucruri noi, să reiei totul de la început
• să-ți organizezi viitorul și să-ți imaginezi lucruri noi
• să-ți duci la capăt orice idee și să știi că, indiferent de vârstă, creativitatea păstrează tinerețea”.

Bibliografie
Iucu, Romiță. “Managementul clasei de elevi”. Editura Polirom, București 2006
Roco, Mihaela. “Creativitate și inteligența emoțională”, Editura Polirom, București 2004
Pânișoară, Ion Ovidiu. “Comunicarea eficientă”, Editura Polirom, Iași 2004