Specificul jocurilor de creație în grădiniță

În  cadrul jocurilor de creație, subiectul si regulile sunt inventate de copii. Copiii, folosindu-se de anumite obiecte sau jucării sau prin intermediul gesturilor și cuvintelor, redau un aspect al realității. După vârsta de 4 ani, jocurile simbolice se transformă în joc cu reguli. Jean Piaget considera că jocul simbolic realizează un echilibru afectiv raportat la complexitatea stimulilor, a cerințelor și a regulilor lumii înconjurătoare. Chiar dacă reprezintă o trăire interioară a realităților descoperite de către fiecare copil în parte și chiar intervenția adultului nu schimbă conținutul acestuia, jocul are o forță polivalentă pentru formarea întregii personalități.

În jocurile de creație, esența o constituie însuși procesul de creație ca urmare a reflectării realității în care copilul trăiește. Prin jocurile de creație, copilul redă impresiile proprii despre realitatea înconjurătoare și putem astfel descifra în jocurile lui calitatea și intensitatea trăirilor. Jucând diferite roluri, copilul redă modele de conduită pe care și le-a asimilat în propria comportare.

Jocurile de creație se desfășoară sub două forme:

• jocuri cu rol, în care copiii îndeplinesc anumite roluri sociale, reale sau imaginare;
• jocuri de construcție, în care copiii având la îndemână materiale speciale din lemn, mase plastice, metal etc., pot să redea cu ajutorul lor configurația aproximativă a unor modele reale sau pot să realizeze îmbinări fanteziste.

Jocurile cu rol pot fi de mai multe feluri – jocuri cu subiecte din viața cotidiană, jocuri cu subiecte din povesti, dramatizări.

Jocurile cu subiecte din viața cotidiană reflectă prin conținut  experiențele directe  trăite de copil, dobândite prin observație sau relatare: „De-a grădinița”, „De-a vânzătorul”, „De-a gospodinele”, „De-a familia”.

Jocurile cu subiecte din povești sunt  mai  pretențioase, ele implică crearea  unei  atmosfere speciale sau   redarea  unor  trăsături  ale  personajelor. Jocurile  inspirate  de  textul  poveștilor  pot  lua  forma unor   jocuri dramatizări  în  care  rolurile sunt  interpretate fie  de copii, fie  de  păpuși de teatru. Organizarea  unui  teatru de păpuși îi  permite  copilului  detașarea  de un rol și asumarea responsabilității de  organizator, regizor  al  punerii  în  scenă  a  poveștii. Treptat  în  jocul  de  creație  prin  rol  copilul trece   la aspecte  mai complexe (acțiuni  analoage, atitudini, exprimări verbale și nonverbale, clovni, pantomimă, joc de umbre, teatru radiofonic): „De-a Scufița Roșie”, „De-a  capra cu trei iezi”.

Dramatizările au ca  scop folosirea  teatrală, estetică și creativă a limbii (de exemplu propria producție  de texte, prezentarea unor  roluri  din  texte scrise  de autori cunoscuți, exerciții retorice): „Coliba iepurașului”, „Greierele și furnica”, „Fata babei și fata moșneagului”, „Cenușăreasa”, „Turtița”, „Căsuța din oală”, „Carnavalul poveștilor” etc.

Jocurile de construcție. Activitatea  creatoare se  manifestă pentru  configurarea  unor  reproduceri  bidimensionale sau tridimensionale, aproximative  sau  fidele, ale  unor obiecte  reale. În  activitățile organizate sau  libere, jocul  de  construcții poate  lua  forma elaborării  unei  construcții  originale, a reconstituirii  unui  model prezentat  anterior  sau  a  construcției  dupa  model. Aceste jocuri sunt des întâlnite în grădiniță și prezintă o mare atractivitate pentru copii, se desfășoară în jurul unor teme propuse de educatoare sau au teme alese de copii, ei putând să elaboreze o construcție absolut nouă sau să construiască un obiect prezentat anterior.

Jocurile de construcție se restrâng la reflectarea obiectelor din mediul înconjurător. Implică acțiunea de construire, deci prezintă elemente evidente de construcție asemănătoare muncii, dar și unele cunoștințe și abilități tehnice.  Materialele folosite în aceste jocuri sunt forme geometrice de lemn, materiale din material mărunt: semințe, frunze, scoici.

Jocurile de construcție ale preșcolarilor au o întindere tematică remarcabilă pe măsură ce copiii înaintează în vârstă. Imaginația lor creatoare este în plină ascensiune, ei realizând construcții tot mai îndrăznețe și mai complexe. Ei pornesc de la a construi turnuri, case, tuneluri, poduri și ajung la orășele, piețe, străzi, palate, avione, roboți, rachete, submarine, parcuri.

Preșcolarii își pot construi singuri jucăriile necesare în desfășurarea unui joc. Etapele jocului de construcție  evoluează: manipularea materialului (cuburi); deconstrucția si reconstrucția  de turnuri si  siruri; construirea podurilor; închiderea  unor  figuri; crearea de structuri estetice, reprezentarea  prin joc  a  unor obiecte reale; construcții in  grup, cu o temă comună. Prin caracterul sau  mai puternic  finalist, jocul  de  constructii  ii  ofera  copilului satisfacția îndeplinirii unei sarcini  si  a  aprecierii produsului  obținut contribuind la  familiarizarea lui cu specificul activității de muncă.

Pentru desfășurarea jocului cu subiect din viața cotidiană „De-a șoferii”, copiii  au construit singuri garajul și parcarea, iar pentru jocul „De-a vânzătorul” și-au construit magazinul cu rafturile pe care se află marfa.

De asemenea, cu material din natură copiii pot confecționa păsări, animale, obiecte de mobilă sau veselă. Cu aceste jucării ei se joacă, iar bucuria lor este cu atât mai mare cu cât știu că sunt făcute de ei. Cuburile se numără printre materialele ce dau copiilor mari satisfacții. Cu ele un copil se poate juca singur și totuși să se găsească în apropierea celorlalți de vârsta sa, ori le poate împărți cu unul sau mai mulți parteneri de joacă, într-un efort de cooperare. Cuburile dau copilului un puternic sentiment de împlinire și de control. Ele îi pot oferi o modalitate de relaționare  cu mediul, în special cu structurile mari, în fața cărora, în viața reală, el se vede mic de tot. Prin intermediul cuburilor copilul află proprietăți precum felul materialului, mărimea, greutatea, dimensiunile, grosimea, lungimea și lățimea.

Copilul poate compara asemănările și diferențele, învățând să clasifice sau să sorteze. În activitatea cu cuburile, copilul poate înțelege mai ușor conceptele de echilibru, spațiu, suprafață, volum. Studiază cuburile și le măsoară ca să vadă care este mai lung și care este mai scurt, mai mare sau mai mic sau egal.

Copiii trebuie încurajați să vorbească despre construcțiile lor pe măsură ce le ridică. În activitățile de construcție, limbajul și acțiunea fuzionează. Vocabularul crește și se flexibilizează pe măsură ce copiii învață să utilizeze prepoziții, adverbe  (sus, jos, peste, sub, în spate), adjective (lung, scurt, înalt, gros, moale, ascuțit drept, curb) și substantive (nume date construcțiilor de cuburi,nume ale obiectelor folosite în jocul cu cuburi, nume de figuri geometrice).

În toate jocurile de construcție, inițiativa și fantezia creatoare a fiecărui copil sunt indispensabile în atingerea scopurilor propuse. Jocul este un stimul important în cultivarea receptivității și sensibilității, a mobilității activității psihice. El sporește vigoarea acțională, dinamismul său și nevoia de activitate și explorare a noului,  de imaginație și elaborare.

Jocul înseamnă libertate și permite integrarea copilului în societate. Copilul care se joacă dobândește experiența, iar jocul în echipă stimulează spiritul de cooperare și autocontrolul. S-a constatat că acei copii care au fost antrenați după scheme rigide se exprimă cu dificultate când sunt solicitați să aducă idei noi, originale, creative, atât la grădiniță, cât și în viața reală. Sunt incapabili să hotărască singuri sau să reactioneze dacă nu le spune cineva ce și cum să facă.

Bibliografie
Rafailă, E., Educarea creativității la vârsta preșcolară, Ed. Aramis Creativitate, București, 2003.
Popescu-Neveanu, P., Zlate, M., Cretu, T., Creativitatea, Psihologie-manual  pentru  clasa  a X-a, E.D.P., București, 1993.
Cojocaru, C., Creativitate  și  inovație, Editura  Științifică  și  Enciclopedică, București, 1975.