Tehnostresul reprezintă o formă specifică de stres generată de dificultatea de adaptare la utilizarea tehnologiei digitale, cu implicații semnificative în mediul educațional. Acest articol își propune să exploreze cauzele și manifestările tehnostresului în rândul profesorilor și elevilor, precum și impactul acestuia asupra procesului instructiv-educativ. Sunt semnalate diferențele dintre perioada pre- și post-pandemie, precum și strategiile de prevenire și reducere a efectelor negative. Rezultatele evidențiază necesitatea unui echilibru între digitalizare și bunăstarea actorilor educaționali, subliniind rolul crucial al sprijinului instituțional și al formării continue.

Cuvinte-cheie: tehnostres, educație digitală, profesori, elevi, pandemie, modelul TPAK, măsuri de reducere

1. Introducere

Integrarea tehnologiilor informaționale în educație a cunoscut o dezvoltare rapidă în ultimele două decenii generând o presiune semnificativă asupra actorilor implicați în procesul educațional. Tehnostresul, definit de Craig Brod (1984) ca „o inadaptare cauzată de incapacitatea de a face față sănătos noii tehnologii informatice” (p. 16), a devenit  o realitate de care nu putem face abstracție în mediul educațional post-pandemic. Acesta afectează atât cadrele didactice cât și elevii, influențând negativ performanțele școlare, sănătatea mentală dar și relațiile interpersonale.

2. Cadrul teoretic

Studiile recente (Borle et al., 2021; Gonzalez et al., 2021; Khlaif et al., 2023) identifică tehnostresul ca rezultat al interacțiunii dintre factori individuali (vârstă, experiență tehnologică), organizaționali (suport instituțional, volumul de muncă) și contextuali (cerințe digitale în continuă schimbare).

3. Perspectiva profesorilor

Cadrele didactice se confruntă cu suprasolicitare tehnologică, lipsa formării digitale adecvate și absența unui suport instituțional stabil. Presiunile privind performanța, accesibilitatea 24/7 și actualizările necontrolate ale platformelor contribuie la un sentiment de ineficiență și anxietate. Tehnostresul provocat de teama de eșec și ineficiență în utilizarea tehnologiei și presiunea de a învăța rapid tehnologia afectează atât calitatea predării, cât și sănătatea mintală a profesorilor.

Tehnostresul include atât stresul negativ, cât și stresul pozitiv (Califf et al., 2020) cum subliniază un participant la studiu ,, S-a simțit ca și cum școala a făcut un pas uriaș în lumea digitală, deoarece am fost forțați să regândim și să ne extindem ideea despre modul în care poate fi desfășurată predarea. Într-un fel, s-ar putea să ne fi apropiat de viața digitală de zi cu zi a elevilor și avem în noi o capacitate enormă de a ne adapta la situații noi când trebuie! Am fost forțați să digitalizăm. În cele din urmă, nu a fost atât de periculos, mai degrabă interesant, distractiv și conținea mult mai multe posibilități. În același timp, cred că este important să STOP și să reflectăm și nu doar să continuăm” .

Modelul TPACK (Koehler & Mishra, 2005) accentuează necesitatea unei armonii între tehnologie, pedagogie și conținut, dificultate care, dacă este ignorată, duce la stres și epuizare. Acesta  extinde conceptele de cunoaștere pedagogică (Pedagogical Knowledge – PK) și cunoaștere de conținut (Content Knowledge – CK), adăugând dimensiunea cunoașterii tehnologice (Technological Knowledge – TK). Succesul integrării tehnologiei în predare depinde de interacțiunea armonioasă dintre aceste trei tipuri de cunoaștere. Technological Pedagogical Content Knowledge (TPACK) este punctul de convergență unde profesorul reușește să integreze armonios tehnologia, pedagogia și conținutul disciplinar în mod eficient și adaptat contextului educațional.

Aplicarea modelului TPACK în formarea profesorilor contribuie la diminuarea tehnostresului, prin:

• dezvoltarea unei viziuni integrate asupra utilizării tehnologiei;
• consolidarea încrederii în propriile competențe digitale și pedagogice;
• evitarea utilizării neadecvate sau forțate a tehnologiei în clasă;
• creșterea eficienței didactice prin selecția conștientă a tehnologiilor potrivite pentru conținut și obiective.

Khlaif et al. (2023) au evidențiat mai multe abordări eficiente pentru atenuarea tehnostresului în rândul profesorilor precum : schimbarea metodelor de predare, primirea de sprijin social de la colegi, colaborarea cu colegii pentru planificarea activităților tehnologice și elaborarea materialelor didactice, obținerea suportului  tehnic de la autorităti,  sprijin educațional din partea administrației școlii și a autorităților

4. Perspectiva elevilor

Și elevii resimt efectele tehnostresului: dificultăți de concentrare, izolare socială, anxietate și o performanță academică scăzută. Supraîncărcarea informațională, complexitatea platformelor și lipsa abilităților digitale contribuie la apariția frustrării și a demotivării.

Tehnostresul poate afecta procesele cognitive ale elevilor, inclusiv atenția, memoria și capacitatea de învățare. Conrad şi colab. (2022) au descoperit că supraîncărcarea de informații și percepțiile asupra abilităților tehnice sunt legate de anticiparea dificultății și satisfacția elevilor cu mediile de învățare online. Zia și colab. (2023) au găsit studenți nemulțumiți de experiențele de învățare în clasă virtuală/online, iar (Tarafdar et al., 2015) au arătat că persoanele care se confruntă cu tehnostress au o capacitate scăzută de a procesa, a se concentra și a reține informațiile, cu impact negativ asupra  performanței lor generale. Feedback-ul formativ din partea profesorului joacă un rol crucial, deoarece ghidează eficient dezvoltarea fiecărui elev, scoțând la lumină potențialul formativ al acestuia și promovând învăţarea personalizată. Sprijinul profesorului ajută la atenuarea tehnostresului la elevi în mai multe moduri:

• pot oferi instrucțiuni clare și concise pentru utilizarea noilor tehnologii, ceea ce poate reduce confuzia și anxietatea studenților (Saal et al., 2019; Adnan și Anwar, 2020).
• profesorii pot oferi sprijin și feedback continuu pe tot parcursul cursului, ceea ce îi poate ajuta pe studenți să se simtă mai încrezători și mai puțin îngrijorați cu privire la progresul lor (Cavanaugh și colab., 2004).
• pot crea un mediu de învățare pozitiv și de susținere, care poate ajuta la reducerea stresului și anxietății în general (Cho și Berge, 2002).

5. Impactul pandemiei COVID-19

Pandemia a reprezentat un catalizator al digitalizării forțate în educație. În timp ce perioada pre-pandemică se caracteriza printr-o integrare sporadică a tehnologiei, perioada post-pandemică a impus utilizarea intensivă a acesteia, expunând actorii educaționali la noi surse de stres. Pe termen lung, această tranziție a favorizat dezvoltarea competențelor digitale, dar a accentuat și disparitățile, accentuând inegalitățile educaționale între elevi și între cadrele didactice, în funcție de mediul socio-economic și geografic din care provin.

6. Măsuri de prevenire a tehnostresului în mediul educațional

Prevenirea tehnostresului presupune o abordare sistemică și integrată, care implică atât politicile educaționale instituționale, cât și intervenții individuale la nivelul profesorilor și al elevilor. Obiectivul principal este de a crea un mediu digital echilibrat, în care tehnologia sprijină procesul de învățare fără a genera suprasolicitare sau disconfort psihologic. Iată câteva aspecte ce trebuie urmărite :

– Formare continuă și adaptată competențelor digitale

• Organizarea de cursuri și sesiuni de mentorat pentru dezv. competențelor digitale ale profesorilor și elevilor.
• Adaptarea formării la nivelul de pregătire și nevoile specifice ale fiecărui grup țintă, evitând atât supraîncărcarea, cât și subestimarea nevoilor reale.
• Stabilirea de obiective realiste: definirea unor așteptări realiste cu privire la ceea ce tehnologia poate face în ceea ce privește productivitatea și eficiența.

– Simplificarea și standardizarea platformelor educaționale

• Limitarea numărului de instrumente și aplicații folosite simultan.
• Alegerea unor platforme intuitive, prietenoase cu utilizatorul și stabile din punct de vedere tehnic.
• Crearea unor ghiduri clare de utilizare pentru fiecare platformă adoptată.

–  Suport tehnic și psihologic dedicat

• Asigurarea de echipe de suport IT în fiecare instituție de învățământ.
• Oferirea de consiliere psihologică pentru gestionarea anxietății și stresului asociat utilizării tehnologiei.
• Promovarea unui climat de încredere și deschidere față de provocările digitale.

–  Educație digitală și igienă tehnologică

• Introducerea în curriculum a unor module de alfabetizare digitală, igienă informațională și gestionare a timpului online.
• Reglarea setărilor dispozitivelor utilizate pentru a fi ergonomice și confortabile
• Conștientizarea digitală: fiți conștienți de timpul dvs. online și de modul în care tehnologia vă afectează bunăstarea. Reflectați asupra relației dvs. cu tehnologia și faceți ajustări după cum este necesar.
• Promovarea obiceiurilor sănătoase legate de utilizarea echilibrată a tehnologiei (pauze digitale, detoxifiere digitală, limite clare de timp).
• Introducerea pauzelor active în rutina zilnică- periodic faceți scurte activități fizice sau plimbări pentru a reduce tensiunea fizică și mentală.

– Regândirea culturii organizaționale

• Adoptarea unei culturi instituționale care valorizează echilibrul între activitatea online și cea offline.
• Respectarea timpului personal al profesorilor și elevilor – fără solicitări digitale în afara orelor școlare.
• Promovarea colaborării între cadrele didactice și a sprijinului reciproc în utilizarea tehnologiei.

– Politici educaționale clare și inclusive

• Elaborarea de politici care garantează echitatea în accesul la tehnologie (dispozitive, internet, resurse digitale).
• Sprijinirea unităților de învățământ defavorizate prin investiții în infrastructura digitală.
• Stabilirea unor standarde clare privind utilizarea tehnologiei, inclusiv limite privind timpul de expunere online.

– Consolidarea relației profesor-elev

• Crearea unui mediu de învățare empatic și flexibil, care să încurajeze comunicarea și sprijinul reciproc.
• Oferirea de feedback constructiv și sprijin personalizat pentru elevii care întâmpină dificultăți în interacțiunea cu tehnologia.
• Promovarea interacțiunii față în față și a activităților colaborative offline, pentru a contracara izolarea socială.

Adoptarea acestor măsuri poate contribui semnificativ la reducerea nivelului de tehnostres și la îmbunătățirea stării de bine a actorilor implicați în procesul educațional. Prevenirea eficientă a tehnostresului necesită nu doar competență tehnologică, ci și inteligență organizațională, empatie și viziune pedagogică.

7. Concluzii

Tehnostresul este o provocare reală și multidimensională, care nu poate fi ignorată în contextul actual al educației digitalizate. Combaterea sa necesită politici educaționale coerente, formare adecvată, empatie instituțională și o cultură digitală echilibrată. Digitalizarea trebuie să fie un mijloc, nu un scop în sine, iar bunăstarea actorilor educaționali trebuie să rămână prioritară.

Bibliografie (selectivă)
• Adnan, M., & Anwar, A. (2020). Online learning amid the COVID-19 pandemic: students’ perspectives. Journal of Pedagogical Research, 1, 45–51.
• Brod, C. (1984). Technostress: The Human Cost of the Computer Revolution, Reading, MA: Addison-Wesley.
• Cho, S., & Berge, Z. L. (2002), Overcoming barriers to distance training and education. USDLA Journal, 16(1), 16–21.
• Cavanaugh, C., Gillan, K. J., Kromrey, J., Hess, M., and Blomeyer, R. (2004). The effects of distance education on K-12 student outcomes: A meta-analysis. Naperville, IL: Learning Point Associates.
• González-López, Ó. R., Buenadicha-Mateos, M., & Sánchez-Hernández, M. I. (2021). Overwhelmed by technostress? Sensitive archetypes and effects in times of forced digitalization. International Journal of Environmental Research and Public Health, 18(8), 4216.
• Khlaif, Z. N., Sanmugam, M., Joma, A. I., Odeh, A., & Barham, K. (2023). Factors influencing teacher’s technostress experienced in using emerging technology: A qualitative study. Technology, Knowledge and Learning, 28(1), 1–21.
• Califf, C. B., Sarker, S., & Sarker, S. (2020). The bright and dark sides of technostress: A mixed-methods study involving healthcare IT. MIS Quarterly, 44(2), 809–856.
• Koehler, M.J., & Mishra, P. (2005). What happens when teachers design educational technology? The development of Technological Pedagogical Content Knowledge. Journal of Educational Computing Research., 32(2), 131–152.
• Koehler, M. J., Mishra, P., & Cain, W. (2013).
What is technological pedagogical content knowledge (TPACK)? Journal of Education, 193(3), 13–19.
• Saal, P. E., van Ryneveld, L., & Graham, M. A. (2019). The relationship between using information and communication technology in education and the mathematics achievement of students. International Journal of Instruction, 12(3), 405–424.
• Zia, S.H. et al. (2023). Impact of E-learning on student satisfaction and clinical competence.