Profesorul secolului XXI trebuie să aibă o viziune deschisă, să fie implicat, pentru a face față noilor abordări, în vederea găsirii unor direcții benefice pentru educație. Educația – menționa Ken Robinson – are nevoie de o revoluție. Din acest punct de vedere, tehnologiile digitale trebuie integrate în mod natural în această revoluție. De la tăblițele de lut descoperite la Tărtăria, în județul Alba, datate din 5500 î.Hr., la tabletele, laptopurile, device-urile folosite astăzi, calea este foarte lungă, dar – indiferent de timpul în care acestea au fost utilizate – scopul a fost același: de a transmite informații, de a învăța, de a aduce mai departe educația, ca sursă de valoare într-o societate.
În Raportul Mondial UNESCO (2019) cu privire la educație se subliniază faptul că lumea educației se găsește în fața unei probleme majore: pregătirea elevilor și a cadrelor didactice pentru societatea de mâine, o societate care trebuie să facă față tuturor schimbărilor.
Și iată că schimbarea a venit! Trecerea școlii din offline în online ne-a luat prin surprindere, am fost puși în situația de a schimba totul, din mers, a trebuit să ne reinventăm, să ne reorientăm, să regândim modul în care abordăm procesul de educație. Provocările pe care pandemia de Covid-19 le-a adus în domeniul învățământului au arătat că prin adaptabilitate și inovație procesul educațional poate continua, iar acesta poate fi unul de calitate. Tehnologia ne-a dat posibilitatea să oferim elevilor acces la cunoaștere. Elevii folosesc dispozitivele tehnologice în scop personal, dar acestea își schimbă valoarea în momentul în care sunt utilizate în scop educațional, în diferite contexte de învățare. Educația online a devenit o nouă abordare a educației, comunicarea electronică transformându-se într-o comunicare educațională, prin promovarea unui nou model de învățare.
Profesorul Bogdan Logofătu anticipa viitorul, încă din anii trecuți, printr-o Pledoarie pentru… învățământ online. Putem și trebuie să facem un mic pas către… învățământul online. Da, putem! Da, trebuie! Mi-ar plăcea ca online-ul să nu rămână doar o soluție de avarie, așa cum arăta profesorul Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, ci o soluție care să contribuie la digitalizarea educației. Educația online, care a demarat în această perioadă, trebuie să continue, treptat, cu pași mici, astfel încât, utilizarea constantă a instrumentelor digitale, încă din grădiniță, va dezvolta la elevi o rutină, iar abilitățile se vor forma și dezvolta în timp.
Este adevărat că elevii sunt nativi digital, dar acest lucru este diferit din perspectiva învățării. Da, învățarea online este diferită față de studiul din clasă. Pentru ca învățarea să devină activă, trebuie ca elevul să fie motivat pentru a obține rezultate. Dacă în cazul școlarilor mici acest lucru este puțin mai greu de realizat (dar nu imposibil, din propria-mi experiență), în cazul elevilor mari/ studenților/ adulților nu există nicio scuză. Ei trebuie să găsească metode de auto-motivare în parcurgerea cursurilor.
Sistemul de învățământ de tip online este o formă de învățământ care și-a demonstrat utilitatea și importanța în ultima perioadă, când toate școlile și universitățile au fost închise, iar pentru continuitatea procesului educațional, acestea au apelat la această formă de învățământ. Aceasta reprezintă un proces educațional modern, actual și extrem de flexibil. Utilizând tehnologiile informatice ca suport de comunicare, de cunoaștere, de dezvoltare, aceste forme de învățământ oferă elevilor/ studenților, sub îndrumarea și coordonarea cadrelor didactice/ mentorilor o gamă variată de materiale multimedia audio-video, cursuri tipărite, proiecte, întrebări de control, evaluări, activități de autoînvățare, completate de activități directe profesor-elevi/studenți etc.
Din punctul meu de vedere, învățământul de tip online poate fi aplicat cu succes în învățământul liceal și universitar. Învățământul online oferă posibilități multiple pentru explorarea de paradigme moderne pentru învățarea experiențială, participativă, colaborativă, individuală. Dar, dacă la gimnaziu, elevii ar primi o învățare de tip hibrid, blended learning, ei s-ar adapta treptat la acest tip de învățare, iar trecerea către online nu ar mai întâmpina dificultăți. Predarea de tip online poate oferi studenților strategii care să încurajeze învățarea activă, aplicabilitatea, interacțiunea și colaborarea în mediul online. Atâta timp cât avem infrastructura necesară pentru a ne conecta și device-ul necesar pentru a interacționa, școala poate deveni spațiul virtual unde elevii pot studia cu diverși specialiști din diverse domenii, din orice colț al lumii.
Elevii viitorului vor avea posibilități mai mari față de generațiile anterioare. Accesul la tehnologie fiind fără precedent, ei își vor dezvolta abilitățile cognitive, își vor exersa mințile. Problema este dacă ei vor ști să lucreze cu multitudinea de informații pe care le-o oferă internetul. Elevii pe care noi trebuie să-i pregătim pentru viitor vor fi inovativi, exploratori, vor învăța prin descoperire, prin cercetare, ei având alte mijloace la îndemână, care le îmbunătățesc abilitățile cognitive.
Responsabilitatea fiecărui dascăl, dedicarea și, nu în ultimul rând efortul, pentru că – da – școala online ne consumă foarte mult timp, pot duce la soluții bune. Lucrurile se vor așeza în timp, doar cu un efort susținut din partea tuturor actorilor implicați în actul educațional.
În ultima perioadă s-au dezvoltat platforme educaționale, editori de resurse educaționale, care vizează dezvoltarea educației cu suport digital. Trebuie avut în vedere și prioritizarea caracteristicilor și funcțiilor pe care trebuie să le dețină resursele digitale, realizarea unui smart cloud cu resurse educaționale de bună calitate, la care să poată avea acces profesorii. Soluții sunt, rămâne doar să existe dorință din partea tuturor factorilor implicați pentru o trecere treptată, step by step către dezvoltarea unui învățământ online de calitate.
Revoluția digitală, era digitală, a început în domeniul educației. Ea trebuie continuată astfel încât, acest mediu de predare inteligent, poate oferi elevilor/ studenților noi modalități de utilizare a informației, poate deschide porți către digitalizarea multor sectoare de activitate. Și acest lucru nu se poate realiza decât printr-o bună pregătire a elevilor, a studenților, cei care vor asigura viitoarea forță de muncă în economia românească.
Am convingerea că viitorul educației aparține – în mare parte – tehnologiei; învățarea va deveni mai accesibilă, mai incluzivă și concentrată pe unele dintre problemele care contează cu adevărat.