Evaluarea criterială nu este doar o metodă de notare, ci o paradigmă educațională care plasează în centrul procesului de evaluare obiectivele clare de învățare și așteptările explicite privind performanța elevilor. Spre deosebire de evaluarea normativă, care generează o ierarhizare a elevilor în raport cu un grup, evaluarea criterială se concentrează pe măsura în care fiecare elev a atins standardele predefinite. Această distincție fundamentală are implicații profunde asupra modului în care profesorii proiectează instruirea, oferă feedback și interpretează rezultatele evaluării.
Comunicarea asertivă – o dimensiune a comunicării educaționale
Comunicarea educațională are multiple valențe, dar una deosebit de importantă este aceea care trimite la asertivitate. În mediul școlar, comunicarea asertivă este privită ca o dimensiune fundamentală a profesionalismului didactic și a inteligenței emoționale a profesorilor, pentru că practicarea acestui mod de comunicare permite menținerea echilibrului relațional în clasă, facilitează optimizarea procesului educațional și, totodată, sprijină consolidarea unui bun climat socio-afectiv.
Violența în mediul școlar, o provocare majoră pentru sistemul educațional
Violența în școli reprezintă una dintre cele mai stringente probleme cu care se confruntă în prezent sistemul educațional și societatea în ansamblul ei. Într-un context marcat de tensiuni sociale, economice și culturale, mediul școlar reflectă adesea disfuncționalitățile lumii din afara sălilor de clasă. Departe de a fi un spațiu izolat, școala devine frecvent scena unor manifestări violente care perturbă grav procesul de învățare, relațiile interumane și dezvoltarea emoțională a elevilor. În mod firesc, această realitate impune o analiză atentă a fenomenului, precum și identificarea unor soluții eficiente de prevenire și intervenție.
Cum vorbele modelează mințile: reflecții ale unui profesor
Cuvântul, definit ca unitate minimă de comunicare purtătoare de sens, nu este doar o combinație de litere sau sunete, ci un instrument prin care gândurile, emoțiile și ideile prind formă. Cuvintele sunt instrumente puternice. În mediul școlar, ele nu servesc doar la transmiterea cunoștințelor, ci modelează percepțiile elevilor, formează relații și contribuie la dezvoltarea lor emoțională și intelectuală. Studiile academice arată că limbajul profesorului are un impact decisiv asupra motivației elevilor și asupra capacității lor de înțelegere și de implicare activă în procesul de învățare. Dar, ca profesor, am descoperit că teoria prinde viață doar atunci când fiecare cuvânt rostit devine o alegere conștientă.
Familia Moromeților și familia contemporană: dezvoltarea gândirii critice prin literatura realistă
În paradigma educației contemporane, gândirea critică se configurează drept una dintre cele mai importante competențe transversale, indispensabilă pentru formarea unui cetățean autonom și responsabil. Ea presupune capacitatea de a analiza, interpreta și evalua informații din surse diverse, de a construi argumente coerente și de a lua decizii fundamentate pe criterii raționale și etice (Dewey, 1933; Fisher, 2011). Din această perspectivă, literatura, prin natura ei plurivocală și prin caracterul inepuizabil al interpretării, oferă un cadru privilegiat pentru exersarea gândirii critice. Textul literar nu se reduce la un sens unic, ci se deschide către o rețea de semnificații care solicită cititorului implicare activă, capacitate hermeneutică și discernământ cultural.
Romanul „Moromeții” de Marin Preda ilustrează exemplar acest potențial formativ. Prin tehnica realistă și prin modul de configurare a universului rural interbelic, opera aduce în prim-plan familia ca spațiu de tensiune, conflict și solidaritate.
Specificul jocurilor de creație în grădiniță
În cadrul jocurilor de creație, subiectul si regulile sunt inventate de copii. Copiii, folosindu-se de anumite obiecte sau jucării sau prin intermediul gesturilor şi cuvintelor, redau un aspect al realității. După vârsta de 4 ani, jocurile simbolice se transformă în joc cu reguli. Jean Piaget considera că jocul simbolic realizează un echilibru afectiv raportat la complexitatea stimulilor, a cerinţelor şi a regulilor lumii înconjurătoare. Chiar dacă reprezintă o trăire interioară a realităţilor descoperite de către fiecare copil în parte şi chiar intervenţia adultului nu schimbă conţinutul acestuia, jocul are o forţă polivalentă pentru formarea întregii personalități.
Creativitate la vârsta preșcolară
A fi creativ înseamnă a vedea aceleași lucruri ca toată lumea cu o gândire diferită cu mai multe sensuri: “eficiență, valoare, ingeniozitate, noutate, utilitate, productivitate, originalitate” (Roco, 2004). A fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original și adecvat realității. A crea înseamnă a face să existe, a fi original, expresiv, deschizător de drumuri, inventiv, inovativ. Definitoriu pentru creativitate este noutatea și originalitatea. Ca formațiune psihică deosebit de complexă, creativitatea se caracterizează printr-o multitudine de sensuri: productivitate, utilitate, eficiență, valoare, ingeniozitate, noutate și originalitate.
Bune practici în educația digitală: O abordare diferențiată în contextul învățării online
Individualitatea umană, definită prin suma proprietăților somatice, psihice și psihosociale specifice fiecărei persoane, constituie premisa fundamentală pentru dezvoltarea unei pedagogii diferențiate. Conform observației lui Dulamă (2000), „Nu există două ființe omenești care să aibă exact același potențial de dezvoltare fizică și psihică”, realitate ce se accentuează când adăugăm diferențele de mediu și experiență individuală. Această recunoaștere a unicității individuale, dezvoltată în teoria lui Allport privind complexul de inferioritate, subliniază că „diferențele dintre persoane sunt și devin din ce în ce mai evidente” (Allport, 1991). În contextul educațional actual, această realitate capătă o dimensiune nouă prin implementarea forțată a tehnologiilor digitale ca urmare a pandemiei.
Integrarea interculturală a elevilor în contextul mobilităților
Migrația reprezintă una dintre transformările sociale cele mai evidente ale lumii contemporane și produce efecte directe asupra domeniului educației. Intensificarea mobilității transnaționale a determinat apariția unor contexte școlare în care elevii provin din medii culturale și lingvistice extrem de diverse, iar consecința firească este aceea că interculturalitatea nu mai poate fi tratată ca o dimensiune opțională sau secundară, ci trebuie înțeleasă ca un element constitutiv al formării elevilor în spiritul toleranței, al respectului reciproc și al cetățeniei democratice. În acest cadru, școala devine spațiul de întâlnire al identităților și al practicilor sociale, un loc unde diferențele nu trebuie percepute ca obstacole, ci ca resurse care pot fi valorificate pentru a construi un climat educațional solid și incluziv.
Cum și când să vorbim despre război și conflicte cu copiii
Conflictele armate contemporane nu rămân izolate în zonele de război – prin intermediul mass-media și rețelelor sociale, acestea pătrund în casele și conștiința copiilor din întreaga lume. Cercetările în psihologia dezvoltării demonstrează că expunerea la conținut violent poate genera răspunsuri emoționale complexe la copii, de la anxietate generalizată la tulburări de somn și comportamente regresive. În contextul actual al conflictului din Ucraina, părinții și educatorii se confruntă cu provocarea de a media între nevoia copiilor de a înțelege realitatea și necesitatea protejării sănătății lor mentale. Abordarea științifică a acestei problematici evidențiază importanța comunicării adaptate dezvoltării cognitive, care să ofere în același timp securitate emoțională și înțelegere factuală.