Dezvoltarea accelerată a tehnologiilor digitale a schimbat semnificativ modul în care este predată limba engleză în școlile contemporane. Profesorii sunt încurajați să adopte strategii didactice inovatoare care stimulează participarea activă a elevilor, creativitatea și comunicarea autentică. În contextul educației moderne, simpla transmitere a cunoștințelor nu mai este suficientă, accentul fiind pus pe dezvoltarea competențelor de comunicare, a gândirii critice și a competențelor digitale. Printre metodele care răspund acestor cerințe se numără Digital Storytelling, o strategie educațională care îmbină povestirea tradițională cu resursele multimedia și oferă elevilor oportunitatea de a utiliza limba engleză în contexte autentice și semnificative.
Tehnologia digitală în educația timpurie: de la instrument la resursă pedagogică
Deși, în anul 2020, utilizarea calculatorului și, mai larg, a tehnologiilor digitale în educația preșcolară continua să genereze dezbateri privind oportunitatea, limitele și potențialele sale efecte asupra dezvoltării copilului, preocuparea pentru rolul dispozitivelor tehnologice în educația timpurie are o istorie mai îndelungată (Munteanu, 2025). Dezbaterea privind utilizarea acestora în învățământul preșcolar s-a conturat încă din anii 1980 și a evoluat progresiv, pe măsura diversificării tehnologiilor și a acumulării rezultatelor cercetărilor din domeniu (Konca și Koşalan, 2017).
Lectura, între preferințe și realitate
Substantivul lectură are ca sinonim, în limba română, cuvântul citire. Deci, lectura se definește ca actul de a citi. Dar ce este cititul? Steven Roger Fischer afirmă că răspunsul nu este ușor de formulat, pentru că actul citirii este supus schimbării, „nu este desăvârșit” (2021, p.14). La început, cititul „a fost simpla aptitudine intelectuală de a extrage informații vizuale din orice sistem codificat și de a înțelege sensul respectiv” (Fischer, S.R., 2021, p.14). Apoi, a ajuns să semnifice „înțelegerea unui text continuu de semne scrise de pe o suprafață gravată” (Fischer, S.R., 2021, p.14). Ca în ultimul timp, să se definească cititul ca fiind capacitatea de a da sens simbolurilor scrise sau tipărite, la care s-a inclus recent „extragerea informațiilor codificate de pe un ecran”(Fischer, S.R., 2021, p.14). Definiția va continua să se extindă deoarece este „o unitate de măsură a progresului umanității” (Fischer, S.R., 2021, p.14). Același autor spune că „datorită noii tehnologii, în special a internetului și a computerului, viitorul cititului va fi radical diferit”(Fischer, S. R., 2021, p.385). Vechea lectură se schimbă și toată lumea așteaptă noua lectură care o va înlocui. Se pare că, în curând, majoritatea lumii va accesa computerul mai des decât cărțile, fiindcă, în multe contexte, limba online începe să înlocuiască limba vorbită. Modul în care omenirea va citi în viitor va fi cu totul diferit față de ceea ce se știe în acest moment.
Profesorul din Palatul Copiilor – mentor, creator de oportunități și formator de caractere
Educația nu se limitează la transmiterea unor cunoștințe și la evaluarea rezultatelor școlare. Ea înseamnă, înainte de toate, descoperirea și valorificarea potențialului fiecărui copil. În această misiune, un rol deosebit îl au profesorii care își desfășoară activitatea în Palatele și Cluburile Copiilor, instituții reprezentative ale educației nonformale din România. Într-un spațiu în care participarea elevilor este voluntară, iar motivația este susținută de pasiune și interes, profesorul devine mai mult decât un specialist într-un domeniu: devine mentor, creator de oportunități și formator de caractere.
Relația dintre teorie și practică în formarea profesională și în învățământul superior
Relația dintre teorie și practică reprezintă una dintre temele fundamentale ale filosofiei, pedagogiei și științelor aplicate, fiind esențială pentru înțelegerea modului în care cunoașterea este dobândită, validată și utilizată. De-a lungul istoriei, numeroși filosofi și cercetători au analizat raportul dintre reflecția teoretică și acțiunea practică, subliniind faptul că progresul societății depinde de interacțiunea permanentă dintre acestea. În educația universitară, această relație este deosebit de importantă, deoarece formarea profesională presupune nu doar acumularea de cunoștințe, ci și dezvoltarea competențelor necesare aplicării lor în contexte reale.
Teoria oferă cadrul conceptual prin intermediul căruia sunt explicate fenomenele și formulate principiile generale, în timp ce practica constituie procesul prin care aceste principii sunt testate, validate și perfecționate. Din această perspectivă, teoria și practica nu trebuie privite ca dimensiuni opuse, ci ca elemente complementare ale procesului de cunoaștere. Scopul prezentului articol este de a analiza raportul dintre cele două concepte, evidențiind rolul lor în educație, cercetare și activitatea profesională.
Integrarea inteligenței artificiale în activitățile didactice din învățământul primar – oportunități, provocări și exemple de bune practice
După cum știm, societatea contemporană este caracterizată de o dezvoltare rapidă a tehnologiei digitale, iar școala are responsabilitatea de a pregăti elevii pentru o lume în care tehnologia face parte din viața de zi cu zi. Calculatoarele, telefoanele inteligente, tabletele și aplicațiile digitale sunt utilizate atât de adulți, cât și de copii, iar inteligența artificială (IA) devine din ce în ce mai prezentă în activitățile cotidiene. De aceea, sistemul educațional trebuie să valorifice avantajele acestor tehnologii, fără a pierde din vedere rolul esențial al profesorului și importanța dezvoltării armonioase a copilului.
Proiectarea viitorului educației prin inovare, tehnologie și excelență pedagogică: integrarea inteligenței artificiale și a colaborării eTwinning pentru învățare profundă și incluzivă
Transformarea educației în contextul digitalizării accelerate presupune trecerea de la utilizarea „ocazională” a tehnologiei la proiectarea unor experiențe de învățare relevante, echitabile și măsurabile, cu impact direct asupra competențelor elevilor. Articolul propune un model aplicativ de integrare a inteligenței artificiale (IA) și a colaborării eTwinning în predare–învățare–evaluare, având ca scop dezvoltarea gândirii critice, a alfabetizării media, a competențelor digitale și a autonomiei în învățare. Materialul descrie principiile pedagogice, pașii de implementare și un studiu de caz (unitate de învățare proiectată în regim blended), cu instrumente, exemple de activități și indicatori de evaluare a progresului. Concluziile evidențiază condițiile de reușită: proiectare didactică intențională, feedback formativ, standarde de etică și protecția datelor, precum și leadership educațional orientat către cultura colaborării și dezvoltare profesională continuă.
Sfaturi pentru tinerii învățători: gestionarea clasei, inteligența emoțională, colaborarea și comunicarea cu părinții
Dacă m-aș întoarce în primul meu an la catedră, mi-aș spune: Elena, te vei descurca foarte bine, va fi din ce în ce mai greu, dar în același timp, mai frumos și vei fi foarte iubită. Zilnic, niște ochișorii te vor privi cu admirație și iubire sinceră, confirmând că te descurci minunat.
Activitatea didactică desfășurată în ciclul primar presupune mult mai mult decât transmiterea cunoștințelor. Tinerii învățători sunt chemați să gestioneze eficient clasa, să dezvolte relații pozitive cu elevii, să colaboreze cu colegii și să construiască parteneriate solide cu familiile. Acest articol evidențiază principalele competențe necesare debutului în cariera didactică și oferă recomandări practice privind managementul clasei, dezvoltarea inteligenței emoționale, colaborarea profesională și comunicarea eficientă cu părinții.
Valorile și principiile familiale, factori ai evoluției prosociale în școli
În contextul transformărilor sociale contemporane, educația pentru valori și dezvoltarea competențelor sociale ale elevilor reprezintă una dintre direcțiile fundamentale ale sistemelor educaționale moderne. Familia și școala constituie principalele instituții responsabile de formarea personalității copilului, iar relația dintre acestea influențează semnificativ modul în care elevii își construiesc identitatea morală, capacitatea de relaționare și disponibilitatea de implicare în viața comunității. Valorile și principiile familiale, precum respectul, responsabilitatea, empatia, solidaritatea și cooperarea, reprezintă repere esențiale în dezvoltarea comportamentelor prosociale, acestea fiind ulterior consolidate și extinse în mediul școlar.
Implicarea familiei în educația copiilor preșcolari: pilonul fundamental al succesului în educația timpurie
Educația timpurie reprezintă, incontestabil, fundamentul întregii dezvoltări a copilului. În această etapă ontogenetică timpurie se pun bazele competențelor cognitive, se conturează primele atitudini și se interiorizează valorile fundamentale care vor influența decisiv întregul parcurs școlar, profesional și social al viitorului adult. În acest context complex, implicarea familiei nu reprezintă un element opțional, ci se constituie ca unul dintre cei mai importanți factori ai succesului educațional. Familia și grădinița nu trebuie să acționeze ca entități separate sau paralele, ci împreună, integrându-se într-un parteneriat educațional autentic, guvernat de principii esențiale precum comunicarea bidirecțională, respectul reciproc și asumarea responsabilității comune.