Interesul pentru domeniul afacerilor a crescut permanent peste tot în lume, dar mai ales în ultimul timp, ca urmare a dorințelor mai multor persoane de a-și obține libertatea de acțiune,  de a nu mai depinde de deciziile altor persoane care conduc instituțiile în care lucrează, dacă sunt sunt deja angajați, sau ar putea să lucreze în perspectiva  unei viitoare angajări în muncă.
Și în țara noastră, numărul celor care visează să-și creeze și să-și conducă propria afacere este în continuă ascensiune. Având în vedere structura economiei naționale,  ritmul de creștere al potențialilor antreprenori nu este chiar atât de mare, ceea ce face mult mai importantă cunoașterea fundamentelor spiritului întreprinzător și dezvoltarea competențelor antreprenoriale la elevi.

„Ei văd tiparul, înțeleg ordinea, trăiesc viziunea.” – Peter Drucker (Noua societate)

Ceea ce în literatura anglo-saxonă este cunoscut sub denumirea de „entrepreneurship” ar corespunde  într-o traducere echivalentă cu spirit întreprinzător. Spiritul întreprinzător poate fi considerat ca „o stare în care se află cel care creează noi afaceri în condițiile riscului obținerii profitului așteptat”.

Antreprenoriatul înseamnă arta de a transforma o problemă într-o oportunitate generatoare de profit sustenabil. Antreprenorii sunt „problem solver-ii” societății. Odată ce identifică problemele, se pun pe treabă ca să găsească rezolvarea lor. Prin tot ceea ce fac ajung să audă întrebarea din mintea clienților, care nici măcar nu ar putea să o formuleze singuri. Piața îi mulțumește pentru prezența lui, pentru efortul de a înțelege și mai ales de a aduce soluții ce par firești în prezent, dar care în trecut erau de neimaginat.  Aceasta este adevărata valoare adăugată, pe care antreprenorii și afacerile lor o aduc societății. Antreprenorii văd  și pun aceste probleme în piață. Ei creează noi afaceri, asumându-și riscuri în realizarea obiectivelor pe care și le propun de a obține profit și creștere, prin identificarea unor importante oportunități.

Educaţia antreprenorială reprezintă  o dimensiune de actualitate a acţiunii formative, iar pentru ca un astfel de demers formativ să  nu se realizeze la întâmplare, ci să aibă un caracter coerent și sistematic, este important ca el să se realizeze într-un cadru instituţionalizat,  pe băncile școlii.

Formarea privind antreprenoriatul este integrată ca abordare orizontală și ca materie transversală pe parcursul întregului program de studiu. În loc să fie considerată o materie izolată, ea este percepută drept competență și aptitudine esențiale pentru calificarea oricărui profesor.
Educația antreprenorială înseamnă mai mult decât pregătire privind modul în care se conduce o întreprindere.  Ea se referă la modalitatea de dezvoltare a atitudinilor, a competențelor și a cunoștințelor antreprenoriale care ar trebui,  pe scurt, să permită unui elev să „transforme ideile în acțiune”.  Profesorii nu pot să îi învețe pe alții cum să aibă spirit antreprenorial fără a avea ei înșiși acest spirit.  Competențele antreprenoriale presupun metode active prin care elevii să fie determinați să dea frâu liber creativității și spiritului de inovație.  Competența și aptitudinile antreprenoriale pot fi dobândite sau formate doar prin experiențe de învățare practice și reale. Competențele antreprenoriale  pot fi predate în cadrul tuturor materiilor, precum și ca materie separată. Educația antreprenorială ar trebui să se axeze asupra „intraprenorilor” în aceeași măsură ca asupra antreprenorilor, ținând seama de faptul că majoritatea elevilor își va folosi competențele antreprenoriale în cadrul unor întreprinderi sau al unor instituții publice.

Educaţia antreprenorială  vizează mai multe competenţe, cum ar fi: utilizarea unor concepte specifice pentru explicarea și interpretarea unor procese și fapte din viaţa  reală, aplicarea unor cunoștinţe specifice în anumite situaţii caracteristice economiei de piaţă și în analizarea posibilităţilor de dezvoltare personală etc. Pentru ca elevii să poată în viitor, dacă vor dori, să iniţieze o afacere trebuie să primească informaţii despre cadrul legislativ care reglementează acest domeniu. Ei vor putea astfel conștientiza faptul că într-o economie de piaţă oamenii au libertatea de a presta diferite activităţi aducătoare de venit, devenind astfel agenţi economici definiţi ca persoane sau grupuri de persoane fizice sau juridice care au comportamente economice similare. Elevii trebuie să înţeleagă faptul că iniţierea unei afaceri se cere a fi planificată în mod judicios printr-un plan de afacere, care este un proiect profesional prin care se sintetizează obiectivele și strategiile necesare atingerii acestora în situaţia lansării sau dezvoltării unei activităţi economice. Un alt demers care precede iniţierea unei afaceri, dar care, totodată, însoţește întreaga derulare a ei este studierea pieţei. Din acest motiv, elevii trebuie familiarizaţi cu unele elemente de marketing, care poate fi definit drept procesul de identificare a cerinţelor pieţei de elaborare a modalităţilor în care aceste cerinţe urmează a fi satisfăcute.

În activitatea economică se utilizează mai multe tipuri de resurse:  materiale, adică bunuri produse prin muncă și utilizate pentru obţinerea altor bunuri sau servicii destinate vânzării de piaţă. Ele reprezintă factorul de producţie numit „capital”, care poate fi fix și circulant; financiare, care fac posibilă procurarea factorilor de producţie. Procesul de finanţare a unei afaceri are ca etape: alegerea sursei de finanţare sau de împrumut, prezentarea cererii de finanţare. Resursele umane reprezintă totalitatea persoanelor existente în cadrul unei societăţi comerciale. Gestiunea acestora este o activitate complexă, care cuprinde: recrutarea personalului corespunzător; selecţia, alegerea în vederea angajării a candidaţilor care au acele calităţi aferente unor anumite posturi, angajarea persoanelor selecţionate, orientarea și instruirea noilor angajaţi, compensarea pentru munca depusă, prin salarii și stimulente, salariile stabilindu-se la început în funcţie de timpul lucrat sau de numărul de produse realizate. După ce un anumit produs sau serviciu este realizat, este foarte important și modul în care el este lansat și promovat. În acest sens, li se prezintă elevilor conceptul de „mix de marketing”, care desemnează ansamblul instrumentelor care ţin de politica de produs, de preţ, de distribuţie și de comunicare pe care o societate comercială o elaborează în raport cu resursele de care ea dispune și cu condiţiile existente pe piaţă. Etapele parcurse în elaborarea unei strategii de promovare a unui produs sunt: identificarea clientului vizat, determinarea obiectivelor promovării, conceperea mesajului, alegerea canalelor de promovare, stabilirea bugetului pentru activitatea de promovare, evaluarea procesului de promovare. Există mai multe categorii de persoane faţă de care întreprinzătorul are anumite responsabilităţi: angajaţii firmei, să fii tratat în mod corect și cu respect, responsabilităţi faţă de acţionari, faţă de furnizori și intermediari, faţă de client, plata la timp a impozitelor și a taxelor, respectarea diversităţii culturale în condiţiile unei tendinţe tot mai accentuate de globalizare, care se manifestă și în mediul economic, protecţia consumatorilor.

Iniţierea și derularea unei afaceri presupune și o serie de riscuri, iar elevii trebuie să fie determinaţi să conștientizeze acest lucru, pentru a fi pregătiţi și din acest punct de vedere pentru o eventuală carieră de antreprenori.

Ieșirea din afacere reprezintă încheierea firească a unui ciclu antreprenorial, iar întreprinzătorul ar trebui să ia în calcul și această problemă, care se poate realiza prin mai multe modalităţi, de exemplu: vânzarea afacerii, fuziunea acţiunilor și/sau a activelor unei firme cu acelea ale alteia, transformarea în societate pe acţiuni, transferarea afacerii către membrii familiei, lichidarea, care presupune vânzarea activelor firmei în vederea încetării activităţii acesteia, falimentul, care are ca prime indicii: părăsirea firmei de către persoanele-cheie, aprovizionarea deficitară cu materii prime și material etc.

Educaţia antreprenorială are un caracter aplicativ, pentru că presupune formarea și dezvoltarea la elevi a unor competenţe specifice, pe care ei să le poată utiliza la nevoie, iar activitatea de predare-învăţare se cere a fi centrată pe elev și cât mai apropiată de realitatea economică imediată. O metodă în acest sens și care se poate aplica la ore ar fi Dezbaterea, iar ea s-ar putea realiza cu participarea unor invitaţi care să le vorbească elevilor pe anumite teme, după care să răspundă întrebărilor adresate de ei,
astfel:

• Un întreprinzător din comunitatea locală le-ar putea vorbi elevilor despre specificul afacerii sale, despre felul în care a depășit dificultăţile și despre trăsăturile de personalitate care l-au ajutat în derularea și dezvoltarea afacerii. Multe abilităţi și aptitudini se dezvoltă și se educă în școală și sunt folosite mai târziu în viaţă. A cânta, a juca șah, a rezolva probleme de matematică sunt exemple de abilităţi; la fel interesele sunt activităţi sau hobby-uri pe care îţi face plăcere să le faci. Anumite interese se pot confunda cu abilităţi, totuși poţi să fii bun la ceva, să ai o abilitate, dar să nu-ţi placă să faci acel lucru, un interes. Pe de altă parte, poate că ţi-ar plăcea să faci ceva la care nu ești bun. Exemple de preferinţe: să fii împreună cu prietenii, să vizitezi un mall, să practici un sport, să citești o carte;
• Un reprezentant al unei firme de consultanţă în domeniul afacerilor, care să le prezinte elevilor structura unui plan de afaceri, a unui proiect de finanţare, a unui contract de muncă etc.;
• Un reprezentant al unei societăţi de asigurări să le vorbească elevilor despre modalităţile concrete de transferare a riscurilor;
• Un jurist ar putea ușura cunoașterea de către elevi a implicaţiilor legislative ale demarării, derulării și încheierii unei afaceri, inclusiv ale falimentului acesteia;
• Ar mai putea fi invitaţi în clasă reprezentanţi ai unor instituţii precum: Camera de Comerţ și Industrie, Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă, acestea putându-le vorbi elevilor despre activitatea pe care o desfășoară instituţiile respective și despre felul în care îi pot ele sprijini pe întreprinzători.

Pentru a acționa în spirit antreprenorial este necesară învățarea activă. Trebuie să se aplice metode pedagogice actuale: învățarea activă, pe bază de proiecte,  învățarea independentă. Acestea pot fi testate în cadrul unor programe specifice, iar bunele practici identificate ar trebui împărtășite în rândul formatorilor de cadre didactice pentru a fi integrate în cele din urmă în lecțiile de zi cu zi. Toți elevii ar trebui să aibă acces la medii de învățare netradiționale (situații reale, din afara sălii de clasă).

Prin implementarea Programului  JAR Mini-compania, elevii își dezvoltă cele 7 competențe cheie antreprenoriale: creativitatea,  spiritul de echipă, perseverența, încrederea de sine, spiritul de inițiativă,

responsabilitatea, asumarea riscurilor, înțelegerea și administrarea resurselor. Elevii folosesc brainstorming-ul pentru a dezvolta şi a stabili obiectivele companiei și le evaluează în conformitate cu un set de criterii. Întocmesc lista calităților liderilor, responsabililor de departamente și compară posturile de conducere din diferite domenii pentru a identifica asemănările și deosebirile. Pasul următor este să  enumere caracteristicile unor produse sau servicii de succes și să  elaboreze o strategie simplă de cercetare de piață și dezvoltă instrumente de cercetare a pieței. Elevii trasează curba cererii pentru opțiunile de produs sau de serviciu și analizează rezultatele cercetării de piață și decizia finală privind direcția de dezvoltare. Sarcina următoare este dezvoltarea unui plan de afaceri preliminar. Elevii  lucrează în echipe pentru a elabora un plan de afaceri, explicând scopul și conceptele ale acestuia.

Realizează campania de marketing. Ei realizează și vând produsul sau prestează serviciul, ținând evidențele afacerii. Analizează indicatorii economici ai companiei pilot.  Elevii lucrează împreună pentru lichidarea companiei, descriind principalele componente ale balanței companiei și declarației de venituri și cheltuieli. Ei redactează o scrisoare către acționari pentru evaluarea experienței companiei pilot.
Implementarea  programului Mini-Compania, oferă elevilor șansa să învețe să aibă încredere în ideile lor, să lucreze în echipă, să dezvolte un plan de afaceri, să pună întrebări, să facă cercetare și, foarte important, să vorbească în public.

Participarea la diferite concursuri: Inițiativa în afaceri,  Elevul, mic antreprenor, Cel mai bun paln de afaceri  reprezintă oportunități de învățare pentru adolescenți,  pentru a-și dezvolta competențele antreprenoriale.
„Spiritul de inițiativă și antreprenoriatul” se numără printre cele opt competențe-cheie ale învățării pe tot parcursul vieții, definite de Uniunea Europeană. Ea se referă la abilitatea oamenilor de a-și identifica și valorifica oportunitățile, de a pune ideile în practică, de a planifica și gestiona proiecte pentru a atinge obiective.

Profesorii joacă un rol central, întrucât au un impact puternic asupra nivelului de instruire al elevilor. Profesorii reflexivi își analizează practica în mod constant și o adaptează în funcție de rezultatele dorite în domeniul învățării și de nevoile individuale ale elevilor. Ca o competență-cheie, antreprenoriatul nu implică  neapărat o anumită  materie, ci mai degrabă  necesită o modalitate de predare în care rolul principal să revină învățării prin experiențe practice și activităților specifice proiectelor. Profesorii nu le oferă elevilor răspunsuri, ci îi ajută să cerceteze și să identifice întrebările corecte și să găsească cele mai bune răspunsuri. Pentru a-și stimula elevii  și pentru a-i ajuta să  își dezvolte o atitudine antreprenorială, cadrele didactice trebuie să dispună de o gamă largă de competențe legate de creativitate și antreprenoriat; aceștia au nevoie de un mediu școlar care să încurajeze creativitatea și asumarea  riscurilor și în care greșelile să fie considerate o ocazie de a învăța.

Perspectiva profesorului presupune prezentarea finalităţilor şi structura lecţiei sau a unităţii de învăţare şi dicutarea cu clasa a obiectivelor de învăţare;  elevii compară ceea ce îşi propun cu ceea ce realizează;  sunt identificate puncte tari şi se propun metode pentru dezvoltarea acestora în viitor;  elevii sunt ajutaţi să găsească modalităţi de a depăşi obstacolele în învăţare;  sunt utilizate întrebări pentru a explica sau pentru a obţine opinii ale elevilor;  sunt valorificate propuneri de scheme-strategii de învăţare întâlnite la fiecare lecţie;  efortul de învăţare este considerat la fel de important ca rezultatul.

Promovarea autonomiei de studiu se realizează prin stabilirea unor finalităţi de studiu, ghidarea pentru aprecierea unor sarcini, sprijin primit din partea cadrului didactic pentru aprecierea întregii activităţi,  sarcini de apreciere a rezultatului obţinut de un coleg.

Orientarea spre scop sau performanţă  presupune  adaptarea conţinutului şi a abordării unei lecţii în funcţie de interesele de studiu ale elevilor, sesizate în discuţii sau din lecţiile anterioare, adaptarea prezentării cadrului didactic la temelor abordate la clasa de elevi, utilizarea întrebărilor pentru a obţine cunoştinţe factuale sau informaţii legate de opiniile personale, identificarea unor direcţii de carieră şi determinarea unor paşi de urmărit în acest scop etc.

Educația antreprenorială trebuie să ofere elevilor posibilitatea de a se cunoaşte şi valorifica potentialul,  talentele, preferinţele, disponibilitatea,  să  traseze direcţii profesionale,  să căute date despre instruirea necesară pentru cariera respectivă  și să ia informaţii şi a testa piaţa forţei de muncă, de a identifica domenii conexe.

Bibliografie:
Eugen Burduș, Ion Cochină, Lucia Crăciun, Amedeo Istocescu (2010) Întreprinzătorul, București, ProUniversitaria
ec.europa.eu/docsroom/documents/7465/attachments/1/translations/ro/renditions/pdf