„Originalitatea, independența gândirii noastre, cere în primul rând existența unei gândiri unitare, conștiente și puternice”, spunea Grigore Moisil.
În cercetarea științifică există reguli de bună conduită care se bazează pe un ansamblu de norme și proceduri destinate respectării acestora, prevăzute în Legea 206/2004 și detaliate în Codul de etică și deontologie profesională a personalului de cercetare-dezvoltare, prevăzut de Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare dezvoltare, precum și în codurile de etică pe domenii. (Ștefan, 2019, p. 208)

O condiție esențială pentru protecția juridică a unei opere literare, artistice sau științifice, precum și a oricăror opere de creație intelectuală o constituie originalitatea acestora, iar această exigență este reglementată de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Aceasta implică aspecte subtile referitoare la drepturile morale, patrimoniale asupra unei opere, precum și la renunțarea la calitatea de autor, evoluția tehnologiei informatice obligând legiuitorul să o revizuiască cu referiri despre audiovizual și programe pe calculator. (Lege 8/1991 privind Dreptul de autor)

Elaborarea unei lucrări științifice originale presupune un efort intelectual și creativ al autorului, lucrarea reprezentând o amprentă a personalității acestuia și expunând ideile transpuse de autor în stilul și viziunea sa personală. Se impune respectarea structurii specifice unei lucrări științifice și respectarea normelor de redactare, astfel că, pe lângă cunoașterea metodelor și a tehnicilor de lucru în cercetarea științifică, se parcurg numeroase etape de redactare pentru ca textul să se potrivească stilului științific (sobru, neutru, clar și precis, cu limbaj academic și exprimare obiectivă a subiectului). (Roș, 2001)

Lucrarea trebuie să aibă la bază o documentare vastă, un plan, o cercetare intensă, urmând a se parcurge apoi etapele de redactare, corectare și perfecționare a textului, precum și revizuirea lui și obținându-se un produs finit. Cercetarea este originală și presupune că trebuie luat în calcul și ceea ce au spus despre subiectul în cauză ceilalți cercetători și că se descoperă ceva ce nu s-a spus încă și nu poate fi ignorat de către aceștia. (Eco, 2006, pp 19-20)

Originalitatea lucrărilor științifice presupune unicitatea unei lucrări datorate personalității creatorului său. Originalitatea unei lucrări științifice poate fi conferită nu doar prin abordarea unei teme noi, despre care cunoaștem foarte puține informații, ci și prin raportarea propriei personalități asupra lucrării realizate. Astfel, există o importanță deosebită asupra manierei în care se se interpretează, corectează și se comentează teoriile deja existente despre subiectul studiat și mai ales a modului în care se susține opinia proprie, evidențiind informațiile noi. Conform Mihaelei Șt. Rădulescu (Rădulescu, 2016), originalitate nu presupune doar conținutul de idei, ci și structura și modul de expresie, aflându-se în strânsă legătură cu organizarea lucrării și sistematizarea conținutului.

De altfel, scopul unei lucrări de cercetare științifică care se dorește a fi originală trebuie să implice posibilitățile creatoare pentru a inova, utilizând tehnici, proceduri și instrumente netestate anterior în alte lucrări științifice. În același timp, originalitatea este amplificată prin datele studiate, tematica aleasă și modul în care se abordează analiza și cercetarea acesteia, a filtrului propriu datorat experienței. (Rughiniș, fără an)

De asemenea, originalitatea unei lucrări științifice depinde și de adevărul intelectual, mai exact de lipsa plagiatului, aceasta fiind o activitate neetică în scrierea științifică, definită ca „prezentarea drept creație personală a creațiilor intelectuale originale ale unui alt autor, în contexte sociale în care creațiile personale sunt recunoscute și recompensate”, ceea ce modifică distribuirea meritelor prin crearea unei repartizări injuste. (Rughiniș, 2010, pp.1-2)

Discuția despre plagiat presupune înlăturarea confuziei dintre acesta și încălcarea dreptului de proprietate intelectuală, de care se ocupă Directiva copyright a Uniunii Europene (Ștefan, 2019, pp.226-229), precum și definirea auto-plagiatului, chestiune care „este redundantă și dublă finanțare”, pe când „plagiatul este impostură”. (Rughiniș, 2015)

Chestiunea a explodat în spațiul public în 2012, o dată cu plagiatul lui Victor Ponta, și continuă să producă scandaluri în care sunt implicați politicieni și personalități culturale, fiind nu numai o problemă a mediului academic, ci, prin rădăcinile și implicațiile sale, a întregii societăți. În revista Contributors.ro am numărat 120 de titluri de articole având numai în titlu cuvântul „plagiat”.

Termenul de originalitate indică, în primul rând, creativitate și inventivitate, adică capacitatea de a gândi (scrie) independent și puterea de a inova. Elemente „noi” pot apărea atunci când: generăm date noi; aplicăm noi metode datelor existente; le creăm noi interpretări; oferim suport suplimentar sau modificăm teoriile, modelele sau interpretările existente; criticăm sau infirmăm teoriile, modelele sau interpretările existente;  descoperim informații noi;  oferim noi soluții la probleme; analizăm fenomenele în moduri noi; concepem noi metode de investigare; eșantionăm noi populații.

În concluzie, originalitatea reprezintă principalul atribut al unei lucrări științifice, iar această calitate poate fi redată doar prin inteligența, cultura, sensibilitatea și onestitatea autorului ei.

Surse bibliografice
• Eco U. (2006), Cum se face o teză de licenţă: disciplinele umaniste, Editura Polirom-Iași;
• Rădulescu, M. Ș., (2016), Conceptul de originalitate în domeniul creaţiei ştiinţifice. Editura Diacronia;
• Roș V. , (2001), Dreptul proprietății intelectuale – Curs universitar, Editura Global Lex,;
• Rughiniș, C, S. V., fără an,  Dialogul științific și originalitatea rezultatelor cercetării, s.l.: s.n.
• Rughiniș C., „Plagiatul” 2010. Disponibil la redactare.sas.unibuc.ro/wp-content/uploads/2010/11/Rughinis_Ce-este-plagiatul.pdf.
• Rughiniș, C., (2015), „Plagiatul: metafore, confuzii și drame”, Contriburors.ro, 15/12/2015, Disponibil la www.contributors.ro/plagiatul-metafore-confuzii-%C8%99i-drame/, accesat la data de 18 aprilie 2023
• Ștefan, E. E., (2019), Metodologia elaborării lucrărilor științifice – Curs universitar, , Editura Pro Universitaria;
• Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, publicată în M. Of. nr. 505 din 04.06.2004, cu ultima modificare prin O.G. nr. 2/2016 și aprobată prin Legea nr. 178/2016. Publicată în M. Of. nr. 51 din 21.01.2016, aprobată prin Legea nr. 178/2016;
• Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturilor conexe, publicată în M.Of. nr. 60/26 mar.1996,
• lege5.ro/gratuit/gi4dinrqg4ya/dreptul-de-autor-lege-8-1996?dp=gi3daobrha2dkna) accesat la data de 18 aprilie 2023
• (www.sydney.edu.au/students/hdr-research-skills/originality.html) accesat la data de 18 aprilie 2023