Individualitatea umană, definită prin suma proprietăților somatice, psihice și psihosociale specifice fiecărei persoane, constituie premisa fundamentală pentru dezvoltarea unei pedagogii diferențiate. Conform observației lui Dulamă (2000), „Nu există două ființe omenești care să aibă exact același potențial de dezvoltare fizică și psihică”, realitate ce se accentuează când adăugăm diferențele de mediu și experiență individuală. Această recunoaștere a unicității individuale, dezvoltată în teoria lui Allport privind complexul de inferioritate, subliniază că „diferențele dintre persoane sunt și devin din ce în ce mai evidente” (Allport, 1991). În contextul educațional actual, această realitate capătă o dimensiune nouă prin implementarea forțată a tehnologiilor digitale ca urmare a pandemiei.

Transformarea sistemului și procesului educațional în era digitală

Pandemia a generat o modernizare accelerată a sistemului educațional românesc, determinând cadrele didactice să dezvolte competențe de învățare prin descoperire și să implementeze rapid metodele și aplicațiile specifice școlii online. Această transformare, deși inițial forțată, a dus la dezvoltarea autonomă a competențelor digitale atât pentru elevi, cât și pentru profesori.

Procesul de învățământ online reconstituie cele trei componente fundamentale – predarea, învățarea și evaluarea – într-o abordare distinctă față de stilul clasic:

Învățarea se definește ca funcția mentală prin care o persoană obține noi cunoștințe, abilități, valori și referințe, utilizându-și capacitatea de percepție informațională. În mediul digital, acest proces se intensifică prin interactivitate și acces direct la resurse.

Predarea online depășește simpla transmitere de cunoștințe, transformându-se într-un sistem specific de acțiuni menite să inducă învățarea prin accent pe receptare, înțelegere și formarea capacităților. Strategiile de predare online reprezintă seturi particulare de pași pentru evocarea comportamentelor dorite de învățare, fiind eforturi deliberate de variere a modului de prezentare pentru o reprezentare adecvată a funcțiilor cognitive și afective.

Evaluarea în mediul digital transcende testele tradiționale, integrând instrumente interactive și creative care permit demonstrarea competențelor într-un mod diferențiat.

Aplicații digitale și strategii practice

Utilizarea strategiilor de predare-învățare online respectă principiul diferențierii și personalizării, promovând cooperarea și diversitatea abordărilor didactice necesare ridicării standardelor calității procesului educațional. O relație predare-învățare online adecvată implică variația strategiilor pentru crearea climatului optim diferitelor tipuri de obiective.

Experiența practică demonstrează eficiența următoarelor categorii de aplicații:

Pentru comunicare și evaluare creativă:

• Google Forms pentru evaluări structurate
• Storyjumper pentru crearea de cărți virtuale și dezvoltarea competențelor de comunicare
• Canva pentru design educațional

Pentru învățarea interactivă:

• Mozaweb pentru conținut multimedia
• Wordwall pentru exerciții interactive
• WordArt pentru vizualizare creativă
• Padlet pentru colaborare și organizarea ideilor
• Crossword Labs pentru consolidarea vocabularului

Pentru limbile străine (germană):

• Amira.de – platformă cu texte însoțite de material audio pentru dezvoltarea competențelor de citire și autoevoluare
• Anton.app – exerciții structurate pe discipline (limba germană, matematică, științe, geografie)

Implementarea evaluării la comunicare în limba română prin realizarea unei cărți virtuale cu Storyjumper a demonstrat potențialul metodelor digitale diferențiate. Fiecare elev a creat propria lucrare, culminând cu o expoziție virtuală care a implicat activ și părinții în procesul educațional.

Concluzii și implicații pedagogice

Utilizarea aplicațiilor atractive se dovedește esențială pentru menținerea atenției elevilor în mediul online. Elevii sunt stimulați să acceseze resursele propuse sau să caute independent, realizându-se astfel învățarea prin descoperire. Această abordare transformă elevul din receptor pasiv în participant activ al propriului proces educațional.

Experiența demonstrează că adaptarea specificului fiecărei lecții la posibilitățile oferite de instrumentele digitale îmbunătățește semnificativ atât interesul elevilor, cât și eficiența pedagogică. Lecțiile devin mai dinamice, iar exercițiile câștigă în atractivitate pentru toate vârstele.

Implementarea cu succes a educației digitale diferențiate necesită o abordare sistematică care să combine fundamentele teoretice ale psihologiei individuale cu potențialul tehnologic contemporan, creând astfel un cadru educațional adaptat nevoilor și particularităților fiecărui elev.

Bibliografie

Allport, G. W. (1991). Structura și dezvoltarea personalității. Editura Didactică și Pedagogică, București.

Cerghit, I. (2002). Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii. Editura Aramis, București.

Dulamă, E. (2000). Psihologia educației. Editura Clusium, Cluj-Napoca.

Oprea, C.-L. (2007). Strategii didactice interactive. Editura Didactică și Pedagogică, București.

Resurse digitale

• www.mozaweb.com
• www.storyjumper.com
• www.wordwall.net
• www.padlet.com
• www.learningapps.org
• www.crosswordlabs.com
• www.anton.app
• www.amira.de