Sari la conținut
Revista Profesorului

Rolul comunicării în parteneriatul grădiniță-familie

• Maria Mihăilă • Grădinița cu Program Prelungit Nr. 236 (București) • România

Prin specificul activității sale, grădinița are misiunea de a oferi cât mai multe forme de colaborare, de a-i atrage pe părinți într-un dialog real, obiectivul major al acestuia fiind formarea copilului din punct de vedere socioemoțional și comportamental. Familia preșcolarului trebuie privită ca un participant activ, ca un partener permanent care furnizează informații și își asumă responsabilități. Drept urmare, modalitățile prin care cadrele didactice îi atrag și activează pe părinți  reprezintă un palier ușor sensibil  iar a conștientiza și a-i considera pe aceștia drept parteneri egali în procesul instructiv -educativ constituie direcția în care orice cadru didactic trebuie să proiecteze și să deruleze oricare tip de acțiune educativă. Totodată, se va ține cont în proiectarea acțiunilor de principille de predare-învățare interactivă pentru adulți.

O latură extrem de importantă a parteneriatului educațional grădiniță-familie este cea comunicațională. De fapt, comunicarea reprezintă temelia unui parteneriat eficient. Pentru a avea succes comunicarea dintre partenerii implicați trebuie să se bazeze pe o relație pozitivă, deschisă care să le ofere acestora șansa de a adresa întrebări, de a-și prezenta punctul de vedere, de a-și exprima dorințele dar și îngrijorările, de a lua decizii. În perioada copilăriei eforturile depuse de educatori și părinți trebuie să se bazeze pe un schimb bogat de informații, de experiențe și pe colaborare în scopul asigurării celor mai bune condiții de creștere și dezvoltarea a copiilor.

Comunicarea mediază relația dintre cei doi parteneri iar prin utilizarea ei în forme și moduri diferite cadrele didactice reușesc:

  • să le facă părinților cunoscute aspecte ce țin de: comportamentul fiecărui copil, probleme apărute, situații specifice de învățare;
  • să îi antreneze pe aceștia alături de copii în activități diverse oferindu-le șansa de a se apropia de copii și de activitatea din grădiniță, de a petrece timp de calitate alături de ei, de a le favoriza progresul școlar;
  • să mențină fluxul comunicațional pozitiv, să trimită lunar câteva însemnări părintelui, prin care este înștiințat în legătură cu activitățile  derulate la grupa preșcolarului;
  • să caute oportunități pentru discuții informale, să participe la evenimentele din comunitate pentru a le oferi șansa părinților să le cunoască mai bine;
  • să învețe despre cultura, viața, locul de muncă al membrilor familiilor, pentru a realiza impactul tuturor acestora asupra copiilor.

În egală măsură  comunicarea este cea care le oferă părinților ocazia:

  • să își pregătească copiii pentru a învăța, aducând argumente în favoarea activităților din programul de grădiniță;
  • să poarte discuții cu cadrele didactice și să stabilească o relație adevărată cu acestea pornind de la premisa că fiecare are de învățat de la celălalt. O convorbire telefonică scurtă sau o întâlnire (la grădiniță sau acasă la copil) îi pot uni, cu scopul de a-l ajuta pe preșcolar.
  • să ia parte la evenimentele din grădiniță. Ședințele, evenimentele sportive sau de orice fel le oferă șansa de a-i cunoaște pe profesorii copiilor lor și mai mult decât atât fiecare copil va fi cu siguranță mândru de prezența părintelui la grădiniță;
  • să discute permanent cu copilul despre ceea ce se întâmplă la grădiniță chiar dacă la preșcolarii mici acest lucru poate întâmpina unele dificultăți având în vedere vârsta fragedă a acestora;
  • să creeze acasă un mediu bun, adecvat învățării, experimentării, descoperii de lucruri noi;
  • să sprijine învățarea prin desfășurarea de activități zilnice cu copilul, prin implicarea în joaca lui;
  • să le ofere informații utile cadrelor didactice referitoare la orice schimbare din viața copilului, schimbări ce pot determina tulburări de concentrare în învățare;
  • să ceară sfatul profesorilor care dețin mai multe informații despre dezvoltarea copilului și care petrec mult timp cu el;
  • să se implice în organizațiile care sprijină colaborarea părinte-profesor și în reforma grădiniței.

Este de dorit ca părinții să regăsească un sprijin în sistemul educațional, să se simtă responsabili și datori să se intereseze de copiii lor, de activitatea la care participă în contextul educațional, să îi îndrume și să participe la orice inițiativă a parteneriatului, să mențină o legătură strânsă cu cadrele didactice, să participe la luarea deciziilor și în măsura posibilităților să le ofere sprijin.

Doar printr-un astfel de proces fundamentat pe o bună comunicare se poate forma în jurul copiilor o comuniune de suport în care ei se simt iubiți, apreciați, respectați și se pot dezvolta armonios. Comunicarea și cooperarea dintre părinți și educatori este esențială atât pentru a asigura un mediu securizat copiilor, adecvat procesului de învățare și descoperire, cât și pentru a oferi sprijin educațional prin intervenții coerente și consecvente din partea celor doi factori fundamentali implicați în educația copilului.

În stabilirea unei relații de parteneriat grădiniță-familie este foarte important ca profesorii pentru învățământ preșcolar, prin natura lor de specialiști ai domeniului, să acorde părinților timpul necesar în așa fel încât aceștia să înțeleagă contextul activității educaționale, specificul acestora, reguli interne, intervenții ce trebuie asumate și respectate. La fel de important este ca specialiștii să își acorde lor înșiși timpul necesar pentru comunicarea cu părinții, pentru a afla informații despre povestea fiecărui copil, stilul parental, valorile familiei și pentru a putea clădi o relație bazată pe încredere și respect. De asemenea, cu cât relația de comunicare dintre cele două părți va fi una deschisă cu atât mai mult informațiile furnizate vor fi clare, corecte, explicite, vor reflecta deschidere totală și totodată vor generea siguranță, încredere și profesionalism.

Bibliografie
Băran-Pescaru, A. (2004) b, Parteneriat în educație: familie-școală-comunitate, Editura Aramis, București.
Enăchescu E. (2008), Comunicarea în mediul educațional, Editura Aramis Print.
Pânișoară I.O. (2006), Comunicarea Eficientă, ediția a III-a revăzută, Editura Polirom, Iași.
Șoitu L. (2001), Pedagogia comunicării, Editura Didactică și Pedagogică, București.

 

Accesări: 2.419

Încadrare în categoriile științelor educației:

prof. Maria Mihăilă

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 236 (București), România

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/maria.mihaila1

Articole asemănătoare