O condiţie importantă a creşterii eficienței activității educative desfăşurate cu elevii o constituie asigurarea unei depline unități de acțiune a tuturor factorilor educativi: scoală, familie, comunitate. Școala şi familia sunt două instituții care au nevoie una de alta. Cercetările arată că „în programele în care părinții sunt implicați, elevii au performante mai mari la școală decât aceleaşi programe, dar în care părinții nu sunt implicați” (Henderson şi Nancy, 1995). Gradul de implicare al părinţilor în viața școlară a copiilor lor influențează şi rezultatele acestora, in sens pozitiv: cu cât părinții colaborează mai bine cu școala, cu atât notele copiilor sunt mai mari. De asemenea, cercetările confirmă că, indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, când părinții sunt parteneri în educația copiilor lor, rezultatele determină performanţa elevilor, o mai bună frecventare a şcolii, reducerea ratei de abandon școlar şi scăderea fenomenului delincventei. Educaţia nu este un proces de care este reponsabilă în mod exclusiv școala, dar nici părinții: este un proces al cărui succes depinde de colaborarea dintre cele două părți implicate. Pentru ca actul educațional să fie unul de calitate, este necesară cooperarea dintre familie și școala, parteneriatul școală – familie fiind primul pas spre reușita școlară a elevilor.

Un rol enorm în educarea şi formarea tinerei generații îi revine şi Sfintei Biserici prin reprezentanții ei, slujitori ai sfintelor altare, Biserica fiind considerată parteneră a Școlii în actul paideic. Există multe exemple de bună practică a colaborării dintre Biserică şi Şcoală: sunt multe parohii în care preoții au avut inițiativa de a veni în sprijinul copiilor proveniți din medii defavorizate prin organizarea unor ore de meditaţii la română și matematică. Tot în cadrul parteneriatelor Biserică-Școală-Comunitate locală, lucrarea educativ-creştină se concretizează şi prin organizarea unor concursuri de creație sau interpretare de poezie religioasă, cercuri de pictură pe sticla, icoane etc., coruri de muzică religioasă. Este foarte important de amintit faptul că sub patronajul Bisericii au fost înfiinţate centre de ocrotire a mamei şi a copilului, a celor abandonați sau a celor aflaţi în prag de delincvență juvenilă. De asemenea, se derulează Proiectul Alege școala”, primul proiect cu fonduri europene al Patriarhiei Române, în parteneriat cu organizația creștină World Vision România, ce se încadrează în linia de finanțare a proiectelor strategice nr. 61, A doua șansă în educație”, axa prioritară 2, domeniul major de intervenție 2.2., Prevenirea și corectarea părăsirii timpurii a şcolii”. Prin acest tip de proiecte se continuă educația religioasă din şcoli sau din familie, Biserica intervenind astfel In situaţia copiilor aflați sub risc de abandon școlar, pentru a-i integra comunității care se întemeiază pe cultura iubirii şi a comuniunii In Hristos. De asemenea, Biserica a extins rețeaua școlară prin Înființarea de grădinițe şi scoli primare, exemplu fiind Grădinița Buna Vestire și Școala cu clasele I-IV Varlaam Mitropolitul”, ambele aflate sub patronajul spiritual al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Familia, Biserica şi Şcoala, ca factori educaționali decisivi, au responsabilitatea de a spori cooperarea în vederea educării și formării copiilor si a tinerilor pentru o viaţă armonioasă In familie şi în societate, dar și pentru a deveni cetăţeni ai patriei cereşti, adică ai Împărăţiei cerurilor. Credința în Dumnezeu este cea mai mare zestre spirituală pe care Familia, Biserica, Școala si Comunitatea o pot transmite copiilor, pentru că eali ajută pe tineri să facă deosebire intre valori eterne şi valori efemere și le formează personalitatea, învăţându-i să cultive bunătatea şi omenia, iubirea de Dumnezeu şi de semeni, recunoștința față de generațiile trecute și responsabilitatea faţă de prezent și de viitor.”

În fața crizei economice actuale cu efecte negative pentru Familie și Școală, Biserica îi cheamă pe părinţi, învăţători și profesori la o conlucrare permanentă, în spiritul comuniunii fraterne și al solidarității practice, ca educația copiilor să devină o preocupare comună majoră. Prin parteneriatele dintre parohie şi scoala, parohiile sunt chemate să ajute cât mai mult copiii săraci să înveţe carte, pentru viață, unind credința cu stiinta si cuvântul Întelept cu fapta cea bună.

De aceea, Biserica Ortodoxă Română, prin proiectele sale „Hristos împărtășit copiilor” si „Alege școala”, doreşte să refacă legătura copiilor cu parohia, cu o comunitate vie, mărturisitoare si rugătoare, care prețuiește Familia și Școala. Prin aceste proiecte, Biserica se străduieşte să-i integreze pe copii în comunități care se întemeiază pe cultura iubirii fraterne și a solidarității practice. In mod special, Biserica este preocupată de prevenirea abandonului şcolar in familiile sărace sau In familiile in care părinții sunt plecați la muncă în străinătate, iar pentru diminuarea acestuia se impune, mai mult ca oricând, colaborarea strânsă dintre familie, școală și biserică.

Resurse bibliografice
– red.isjtr.ro/docu/PRIMAR/itd_pri/01-Enus-Nicoleta-RED-TR_Eficient_parteneriat_scoala_fam_0_4_PRI.pdf , 17.06.2020, h. 20.17
–  Adina Băran – Pescaru, Parteneriat în educaţie: familie – şcoală – comunitate, Ed. Aramis, 2004, p. 36.
–  Pr. Prof. Dr. Petre Semen, Contribuţia Bisericii, a şcolii şi a familiei la formarea religios-morală a tinerei generaţii…, p. 309.