Cercetările din domeniul psihologiei arată că cea mai mare influență asupra dezvoltării unui copil este familia, urmată de școală. Copiii ai căror părinți sunt în contact permanent cu școala beneficiază atât din punct de vedere academic, cât și comportamental. Familiile mențin rar contactul cu școlile atunci când copiii se confruntă cu dificultăți școlare (eșec școlar, absenteism, risc de abandon școlar). În aceste cazuri, părintele se va identifica cu copilul sau va simți că școala ar trebui să fie responsabilă pentru eșecul copilului. Pe de altă parte, personalul școlii vede copilul ca fiind sursa problemei, ceea ce reduce oportunitățile de intervenție și ignoră impactul potențial pozitiv al implicării familiilor în procesul de rezolvare dificilă. Consilierii școlari încurajează o relație sănătoasă între familie și școală. Reunind punctele forte ale școlilor și familiilor, dezvoltăm parteneriate pentru a asigura succesul elevilor în școală și în societate. Noua situație socială a dus și la creșterea ratei divorțurilor, existența unor niveluri de trai și venituri scăzute, o criză a valorilor morale, mai puțină motivație de a promova o atitudine pragmatică față de copii, astfel încât familiile trebuie să cunoască abordarea adecvată. și consilierea pentru a face față acestor situații.
Efortul de a admira
Întrebarea despre existența unor modele în viața lor îi nedumerește mereu pe elevii mei. Când mi se întâmplă să propun acest subiect de discuție, adolescenții se uită la mine intrigați, aproape iritați. Un subiect tabu, ai crede, urmărindu-le reacțiile, un cuvânt grosolan sau, în orice caz, nepermis. Își închipuie că aflarea unui model îi va lipsi de originalitatea la care țin atât de mult, că o să-i împiedice, neapărat, să fie ei înșiși, că o să le îngrădească nu știu ce libertăți.
Ei îi atribuie, deci, modelului o conotație negativă: este cineva a cărui viața, traiectorie, fel de a fi i-ar putea face sa abdice de la drumul lor, și nu așa cum stau, de fapt, lucrurile, să îi inspire.
Cooperarea dintre familie, școală și biserică
O condiţie importantă a creşterii eficienței activității educative desfăşurate cu elevii o constituie asigurarea unei depline unități de acțiune a tuturor factorilor educativi: scoală, familie, comunitate. Școala şi familia sunt două instituții care au nevoie una de alta. Cercetările arată că „în programele în care părinții sunt implicați, elevii au performante mai mari la școală decât aceleaşi programe, dar în care părinții nu sunt implicați” (Henderson şi Nancy, 1995). Gradul de implicare al părinţilor în viața școlară a copiilor lor influențează şi rezultatele acestora, in sens pozitiv: cu cât părinții colaborează mai bine cu școala, cu atât notele copiilor sunt mai mari. De asemenea, cercetările confirmă că, indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, când părinții sunt parteneri în educația copiilor lor, rezultatele determină performanţa elevilor, o mai bună frecventare a şcolii, reducerea ratei de abandon școlar şi scăderea fenomenului delincventei. Educaţia nu este un proces de care este reponsabilă în mod exclusiv școala, dar nici părinții: este un proces al cărui succes depinde de colaborarea dintre cele două părți implicate. Pentru ca actul educațional să fie unul de calitate, este necesară cooperarea dintre familie și școala, parteneriatul școală – familie fiind primul pas spre reușita școlară a elevilor.
Ce înseamnă originalitatea unei lucrări științifice? (Eseu)
„Originalitatea, independența gândirii noastre, cere în primul rând existența unei gândiri unitare, conștiente și puternice”, spunea Grigore Moisil.
În cercetarea științifică există reguli de bună conduită care se bazează pe un ansamblu de norme și proceduri destinate respectării acestora, prevăzute în Legea 206/2004 și detaliate în Codul de etică și deontologie profesională a personalului de cercetare-dezvoltare, prevăzut de Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare dezvoltare, precum și în codurile de etică pe domenii. (Ștefan, 2019, p. 208)
Activități de tip outdoor în contextul integrării copiilor cu CES
În contextul integrării copiilor cu CES, activitățile outdoor pot juca un rol important în dezvoltarea lor. Aceste activități pot fi adaptate pentru a satisface nevoile și abilitățile individuale ale copiilor cu CES. De exemplu, plimbările în natură pot oferi o oportunitate de a explora mediul înconjurător și de a învăța despre plante și animale. Jocurile în aer liber pot îmbunătăți coordonarea motorie și abilitățile sociale. De asemenea, activitățile sportive precum echitația sau înotul pot contribui la dezvoltarea fizică și emoțională a copiilor.
Reziliența și conștientizarea, competențe necesare în secolul XXI
Suntem în secolul XXI și trăim vremuri minunate și provocatoare, în același timp. De ce minunate?! Pentru că, spun istoricii și sociologii informați, niciodată în curgerea timpului nu a fost mai bine ca astăzi. Evoluția tehnologiei, sporirea confortului, reducerea foametei, mai puține războaie, medicamente din ce în ce mai performante, libertatea deplină a exprimării (în cea mai mare parte, oamenii nu mai sunt exilați sau răstigniți pentru ideile lor) sunt dovezi în acest sens. De ce provocatoare?! Deoarece trăim și noi, precum strămoșii noștri, pandemii, conflicte armate, crize economice, politice etc. Pentru că asta presupune dansul formelor, evoluția este dată de provocare. Dintotdeauna a fost așa. Doar împrejurările vitrege au „incitat” la dezvoltare. Provocările ne scot din letargie, din posibila fază de „mlaștină”, ne determină să creștem interior, ca indivizi sau ca popoare.
În această confruntare cu lumea, cu tine sau cu împrejurările, te poți risipi sau te descoperi mai puternic decât credeai că ești.
Aspecte esențiale despre profesia didactică / Essential Asspects about the Teaching Profession
Abstract. This article is dedicated both to aspiring teachers, especially if they do not have teachers close to them, but also to all those who want to familiarize themselves with little-known aspects of a job that seems easy to practice, with apparently few hours work and even some decision-makers who reached leadership positions in education only through political support, without teaching experience.
Principiul cunoașterii copilului de către profesor – importanță și implicații asupra eficienței activității educative
Ȋn lucrarea numită „Ideile moderne despre copil”, Alfred Binet (1975) atrage atenţia şi surprinde chintesența principiului intervenției educative asupra copiilor spunând: „pedagogia trebuie să aibă ca preliminar un studiu de psihologie individualizată”. Altfel spus, educatorilor le revine sarcina ca, înainte de orice acţiune educativă asupra copilului, să îşi concentreze atenţia pe cunoaşterea particularităţilor şi caracteristicilor individuale, de personalitate, potenţial, interese, pentru a-l conduce pe acesta către dezvoltare în direcţia satisfacerii nevoilor lui. A educa în direcţia obţinerii unor rezultate ideale, dorite de educator, conform viziunii lui, fără a se ţine seama de nevoile copilului, este cel puţin eronat, neadecvat şi rupt din context.
Mediul înconjurător ca abordare interdisciplinară a realității
Organizarea unor activități în natură constituie un bun prilej pentru educarea dragostei față de mediul înconjurător, oferind copiilor contactul direct cu natura, oferind un tablou – cadru vegetal și animal pentru ipostaza de ecosistem. Pe de altă parte, mediul înconjurător constituie principala sursă de impresii care vor sta la baza procesului de cunoaștere a realității.
Educația dincolo de cursuri: Învățare continuă și diverse activități educaționale
Conştientizarea că fiecare elev are ritmul său de învăţare, interese şi abilităţi unice, a condus la dezvoltarea unor forme de învăţare care permit personalizarea educaţiei, atât în instituţiile şcolare, cât şi în afara lor. Conceptul de învățare pe tot parcursul vieții, un proces continuu de oportunități flexibile de învățare, subliniază importanța dezvoltării continue și a învățării de-a lungul întregii vieți, în diverse moduri și contexte. În contextul sistemului de învățământ, au apărut multiple forme de învățare în afara curriculumului formal, cum ar fi activitățile extracurriculare, co-curriculare, extrașcolare și activitățile outdoor. Aceste inițiative au fost dezvoltate pentru a răspunde nevoilor individuale ale elevilor și pentru a oferi oportunități educaționale diverse.