Sari la conținut
Revista Profesorului

Emoții și temeri privind adaptarea copilului la grădiniță sau la școală

• Maria Brehoi • Grădinița cu Program Prelungit Nr. 33, Brașov (Brașov) • România

Începerea școlii și a grădiniței este o perioadă plină de emoții, atât pentru copii, cât și pentru părinți. Dar emoțiile sunt cu atât mai mari cu cât copiii pășesc pentru prima dată în această lume nouă și diferită de cea cu care au fost obișnuiți.
Adesea, emoțiile cele mai puternice le încearcă părinții, deoarece ei își pun cele mai multe întrebări: Se va obișnui oare copilul meu la grădiniță/ școală? Va plânge mult? Ce să fac să-i ușurez acomodarea? Cum ar trebui să mă comport dacă el plânge? sunt doar câteva din gândurile ce-i frământă pe părinți.
Sfaturile sunt numeroase, dar trebuie să ținem cont, în principal, de aspectul emoțional al acestei etape, de faptul că este o perioadă de schimbare pentru toți membrii familiei, și este esențial să știm, ca părinți, cum să o gestionăm, astfel încât copilul să devină un membru integrat al societății cu o imagine de sine sănătoasă și pozitivă.

Inevitabil, va exista o perioadă de aproximativ două săptămâni în care copilul va plânge atunci când este dus pentru prima dată la grădiniță, sau va protesta, dacă merge la școală, deoarece este o perioadă de tranziție, de obișnuire la un program nou, reguli noi, persoane diferite care educă, și un mediu străin celui de acasă.

Pentru unii copii este mai dificil, alții se obișnuiesc mai repede, în funcție de temperamentul fiecăruia, vârstă, pregătirea prealabilă și suportul emoțional al familiei.

Există, totuși, o legătură strânsă între modul de interacțiune emoțională dintre părinte și copil și ușurința cu care acesta se adaptează la grădiniță sau școală. „Această modalitate de interacțiune derivă din stilul de atașament dezvoltat de părinți, și se referă la tipul de legătură afectivă pe care părinții (în special mama) o dezvoltă față de copiii lor.” (Pavelcu V., „Cunoașterea de sine și cunoașterea personalității”) Astfel, modul în care părinții își manifestă întreaga gamă de emoții (pozitive și negative) față de copil, va conduce la crearea unui anumit stil de atașament între acesta și părinți.

Există câteva  stiluri de atașament principale:

  • Atașamentul securizant – în acest caz copilul are încredere că părintele lui va fi disponibil, va răspunde la nevoile lui și îi va oferi ajutor atunci cînd este speriat, sau are nevoie. El este asigurat de iubirea și acceptarea părinților și va fi încrezător, sociabil, va căuta suport și va putea să se liniștească și singur (în mod sănătos!) atunci când are nevoie.
  • „Atașamentul evitant – părinții încurajează independența dar sunt ostili și controlează, nu încurajează exprimarea emoțională și îi resping pe copii dacă aceștia au nevoie de ajutor. Copiii își controlează cu dificultate emoțiile și au, deseori, o imaginea prea bună despre sine.” Văzând că nu este ajutat când are nevoie, copilul își pierde încrederea în ceilalți, chiar în el însuși, și constată că obținerea afecțiunii celuilalt este prea dificilă și nu merită efortul.( Nicola I, „Afectivitatea- liant al vietii psihice infantile”)
  • „Atașamentul anxios – acest tipar este caracterizat de anxietate și rezistență. Copilul nu are certitudinea că părintele va răspunde nevoilor lui, deoarece este imprevizibil, confuz sau neglijent.” ( Nicola I, „Afectivitatea- liant al vietii psihice infantile”) Acești părinți încurajează dependența și imaturitatea. Copiii sunt mârâiți, plângăcoiși, speriați de despărțiri, și cheltuie multă energie pentru a atrage atenția și aprobarea celorlalți pentru că se simt neiubiți și au o imagine de sine slabă.
  • „Aatașamentul ambivalent – este o combinație dintre cel anxios și cel evitant, părinții au o atitudine inconstantă, tind să fie când intruzivi, când indiferenți, iar copilul nu este sigur de reacția, sentimentele sau preocupările acestora. Când are nevoie de atenție, copilul se așteaptă să fie respins sau ignorat, și văzând că nu este încurajat își pierde încrederea în sine și în ceilalți. El poate fi ori agresiv față de ceilalți, ori pasiv și retras.” .( Nicola I, „Afectivitatea- liant al vietii psihice infantile”)
  • „Aatașamentul dezorganizat – părintele este periculos, amenințător și abuzivi. Copiii pot deveni la fel, sau vor fi izolați social ori emoțional.” (Nicola I, „Afectivitatea- liant al vietii psihice infantile”)

Pentru ca un copil să se dezvolte armonios, încrezător în sine și echilibrat emoțional, el are nevoie de o bază sigură, pe care o primește din familie, prin modul în care părinții i-au oferit suportul afectiv necesar dezvoltării sale. Astfel, aceste stiluri de atașament se vor reflecta în modul în care copilul se va raporta la lumea din jur și la ceilalți, și în ușurința cu care se va integra într-un colectiv nou.

Ca părinți, este bine să știm că ușurința adaptării copilului nostru la școală sau grădiniță depinde în mare măsură de stilul de atașament pe care l-am dezvoltat. Cu cât stilul nostru de atașament se apropie mai mult de cel securizant, oferindu-i, astfel, copilului susținerea emoțională de care are nevoie, atunci când are nevoie, dezvoltându-i încrederea în sine și abilitățile sociale, cu atât îi va fi mai ușoară adaptarea la grădiniță și la școală. Un copil sociabil, comunicativ, încrezător, care dispune de tot suportul nostru afectiv, se va adapta mult mai rapid la grădiniță sau școală, și va reuși să se integreze în orice colectiv.

Majoritatea copiilor se adapteaza în decursul a catorva saptamani, maxim 1 luna si jumatata, personalitatea si varsta copiilor avand un cuvant greu de spus cand vine vorba despre ritmul in care fiecare dintre ei se obisnuieste cu mersul la gradinita, activitatile care se desfasoara acolo si, nu in ultimul timp, cu educatoarea si colegii de grupa. Rar se intampla sa existe copii care nu se adapteaza.

Așadar, câteva recomandări utile pentru părinții emoționați la începerea anului școlar:

  • Pregătiți din timp copilul pentru grădiniță sau școală, povestiți-i despre grădiniță și școală cu entuziasm, ca despre un loc interesant și atractiv; Inventeaza povești despre grădinite, povesteste-i amintirile cu care ai ramas de la gradinita unde ai mers, tu si tatal lui, spune-i ca merge la un “club/ loc de joaca” daca este reticent la notiunea de gradinita, un loc unde se va juca cu multi copiii si va invata sa faca tot felul de lucruri: sa picteze fructul lui preferat sau personajul de desene/ carte preferat, sa invete cantece/ poezii noi, etc.
  • Oferiți-i posibilitatea de a socializa, de când e bebeluș, chiar dacă se mai ivesc „conflicte” între copii, nu-l izolați doar în mediul familial;
  • Familiarizați-l și cu alte medii  decât cel de acasă;
  • Faceți o vizită la grădiniță sau școală, înainte de începere, faceți cunoștință cu educatoarea sau învățătoarea, apoi reamintiți-i din când în când de începerea grădiniței, cu un ton entuziast! Luați-l cu dvs. să vizitați grădinița înainte de începerea propriu-zisa a anului școlar. Lăsați-l jumătate de zi în sala de clasa împreună cu viitorii colegi de grupă, însă rămâneți in apropiere. Invitați-l să se joace, sa interacționeze cu copiii. La sfârsit, pe drumul de întoarcere, întrebați-l dacă i-a plăcut și dacă ar fi încântat să se joace cu noii lui prieteni in fiecare zi. Repetați vizita de 2-3 ori pe săptămână, timp de 2 săptămâni: îi va permite sa invete copiii si sa te intrebe despre ei, in cazul in care va fi incantat de orele petrecute la grădiniță. De asemenea, copilul se familiarizează cu sala de clasa, copiii si activitățile care au loc în orele de curs.
  • Atitudinea părintelui este esențială: atitudinea fermă, înțelegătoare și caldă, dar care nu cedează în fața „crizelor” de moment ale copilului este cea mai potrivită în situațiile „critice”;
  • Oferiți-i suportul afectiv esențial pentru o dezvoltare emoțională echilibrată: arătați-i înțelegere când are nevoie și încurajați-l să-și exprime emoțiile, nu le minimalizați sau criticați.
  • Explicați-i programul. Spuneți-i că o să-l aducă mami sau tati dimineața la grădiniță, apoi el rămâne acolo să mănânce și apoi sa se joace cu prietenii lui. La prânz va mânca din nou, apoi se va spăla puțin și va merge să doarmă, tot alături de prietenii lui. După ce se trezește se mai joacă puțin și apoi vine mami sau tati să-l ia acasă. Fiecare cu serviciul lui!
  • Nu vă furișați pe ușă, chiar dacă începe să plângă. Ii veți ruina sentimentul de încredere pe care îl are în dvs. Oferiți-i siguranță explicându-i că “Mami trebuie să meargă la muncă”, sărutați-l, îmbrățișați-l și apoi ieșiți pe ușă, lăsând educatoarea să-l atragă în activități care să-i distragă atenția de la separarea de dvs.
  • Nu monopolizați discuțiile zilnice dintre dvs. și copil despre mersul la grădiniță. Mai mult decât atât, fiți calmi si relaxați în prima zi de grădinița sau de școală, pentru a-i induce și copilului o atitudine de încredere și siguranță.
  • Noii prieteni din grupa îl vor ajuta să se acomodeze mai repede. În săptămânile de acomodare, aduceți-i câteva lucruri familiare de acasă. Păturica sau jucăria preferată îi dă un sentiment de siguranță, că nu e singur pe lume, abandonat de toți și toate.

Bibliografie:
1. Nicola I, „Afectivitatea- liant al vietii psihice infantile” în Revista Învățământului preșcolar, 1999;
2. Pavelcu V, „Cunoașterea de sine și cunoașterea personalității”,1982.

 

Accesări: 2.960

Încadrare în categoriile științelor educației:

prof. Maria Brehoi

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 33, Brașov (Brașov), România

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/maria.brehoi

Articole asemănătoare